Motto: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,/ Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni" (Mihai Eminescu - Scrisoarea a III-a)ne uităm la moartea poeziei/ şi parcă suntem nişte păreri ale neputinţei, parcă suntem/ viitori înmormântaţi de ieri suntem osândiţi la libertatea/ şi la nenorocul de a fi nişte mari şi mici marionete,/ cabotini de n ...

Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă. Au mai fost şi am mai trăit toamne şi ierni şi primăveri şi veri umplute cu fierea despărţirilor şi cu veninul abandonărilor in/utile! Au mai fost, n ...

eu numai în felul acesta/ mai pot auzi ce se vede de când se învârte pământul/ lunatec de foame şi sete eu numai în felul acesta/ învăţ să privesc ce s-aude de când mi s-a dat să fiu robul/ cuvintelor coapte şi crude un alt fel de-a fi nu mă prinde/ încearcă oricine oricare izbânzile lor nu mă-mbie/ fiindcă-s nimic în mişcare de când am primit dezlegare/ în pururi la felul acesta celestul mă ţine de foame/ de sete mă ţine celesta ce scumpă-i această-nvârteală/ ş ...

Imediat... după ce a fost declanşată/ izbucnită (şi scăpată de sub control) Marea Panaramă Tragică din Decembrie ’89, mă poartă picioarele tremurând de frică pe strada Caragiale. Cum să nu-mi fie teamă când, iată, un descreierat îşi umblă Dacia cu 150 de kilometri/oră, pe capota din faţă a vehiculului purtând tabloul lui Ceauşescu în flăcări? Cum să nu dârdâi când cretinul claxonează nebuneşte, şi zbiară isteric, şi are ochii roşii de băutură, şi ruleaz ...

Deseară te-aştept în ogradă,/ pe prispa din pleavă şi clisă, te-aştept cu dulceaţă amară,/ te-aştept cu psaltirea deschisă! Am numai o vorbă - o vorbă/ adâncă şi naltă şi dreaptă şi scurtă şi clară şi simplă/ şi (s)pusă taman lângă faptă! Hai, intră-n ogradă... că-i sară/ cu greieri şi lună, cu toată tăcerea de-atuncea... nu-ţi pare/ că nu s-a-ntâmplat niciodată? Nu-ţi pare că totu-i ca-n carte?/ nu-ţi pare că vorba e goală? că timpul şi spaţiu ...

aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie - jur că nu plec până atunci,/ dar nici atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme, cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ FĂPTURA TA MIRACULOASĂ !!! te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în calea ta, cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plină ...

Cred că vezi! Cred că eşti foarte atentă la ce se petrece în jurul tău! Doar ai ochi de argus, doamnă consilier de Taină! Nu-i aşa că vezi cum (de-acuma)-i din ce în ce mai gata, din ce în ce mai aproape? Şi vezi cum (de acuma) toate se topesc în amintire? Toate cărările şi toate drumurile cu toate urmele de atunci, de când nădăjduiam, tot nădăjduiam... şi nici măcar nu ştiam la ce şi de ce? De când totul era o sfântă legănare şi o sfântă uitare de la cer până ...

Uite-aşa îmi trece prin cap o săgeată! Dar nu orice fel de săgeată, ci una unică, specială, deosebită de cele muiate în curara, în flăcări, în tescovină, în apă de unde cântă broasca, în fântâni cu gura în jos, în carotida lunii, în ochiul strâmb al ciclopului nenorocit! Nu, nici vorbă! Îmi trece prin cap o săgeată descântată în polen, dar nu în polen de mătrăgună, de holeră, de ochiul-boului, de coada-vacii, de pălăria-şarpelui! Nu, nici vorbă! O săgea ...

E cea mai curată-ntâmplare/ din nordul acestei secunde, e cea mai deşteaptă părere,/ dar nu ştiu de ce nu răspunde la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte, hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte! E cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă din sudul cuvintelor mele/ - s-o strig într-adins şi să tacă mai mult decât ţine o viaţă,/ mai mult decât ţine o moarte a celui înalt ca o şoaptă/ senină: mai mult nu se poate! ...

Mă uit în jos: e clar e foarte clar - (n-am mai văzut atâta hotărâre şi-atât preludiu fals în "la" minor) - urc să ascult... urc pe la coborâre! Nu mi se pare: da, sigur că da - m-apropii, dar se face mai departe, se face prea devreme mai târziu decât a fost vreodată-n altă parte! Şi dau peste ruina unui vis uitat lângă o stea întunecată, peste o clipă-n faşă - mă opresc şi văd cum orizontul stă să cadă! Mă uit în sus: e cinic şi banal, e limpede şi sec - (nu ...