(!) ÎNTR-UN CUVÂNT, cuvântul mă foloseşte cum vrea, mă exploatează până la sânge, mă cotrobăieşte până la os, mă dă de pomană, mă vinde, mă face (de) urât, mă face (de) frumos, mă cumpără, dă cu mine de pământ, dă cu mine de gard, mă fluieră, mă strigă, mă scuipă să nu mă deoache, mă, mă, mă, mă, dar niciodată nu prezintă scuze și nu cere iertare (!) până la urmă, o să mă vâre (sigur) în mormânt - adică ÎNTR-UN CUVÂNT, adică ÎNTR-UN CUVÂN ...

?o cunoşti pe margareta/ cea mai scumpă/delicată, cea pe care am scuipat-o,/ să nu fie deocheată?   ?cea pe care-am ridicat-o/ până-n stare de regină, într-o poezie simplă,/ paradigmă, para/fină?   ?cea pe care am iubit-o/ mândru, şi-n contumacie, şi cu-atâta naivitate,/ încât nici nu pot de/scrie?   ?cea mortală ca suveica/ în război, străduitoare, şi pe care am surprins-o/ în flagrantul cel mai tare?   !pot să-ţi zic, în paranteză,/ ce s-a petrecut, adică: înc ...

Chiar am prins-o în flagrant delict, când mă traducea!...(era să scriu „flagrant delicat”)...Stătea cu-n bou primar, adică elementar, primordial...şi mă traducea de mama focului, de s-auzea tocmai din Dealul Ciorii! Stăteau lungiţi pe frunză verde de mohor şi mă transpuneau în engleză! Chiar acest text mi-l tălmăceau! Iată-l în limba română! „Să te invit, madamo, am vrut la cantri şău.../ ş-apoi să mulgem vaca timizi şi manual,/ însă erai plecată să contactez ...

Această întrebare/mirare mi-a fost dată s-o aud într-o dimineaţă, cam pe la ora când ţărancele autentice prăşesc şi doinesc pe coclauri, nu trag aghioase-n iatac şi nu mănâncă răsărită şi bazaconii în cerdac, nu stau la cleveteală-n poartă şi nu se uită la Joiana cum crapă de foame la ieslea goală. Eram pe Zăpodie, cu mama, la prăşit porumb, runda întâi. Şi aveam şi praştia la brâu. O ciocârlie începe să se înalţe spre ceruri, în spirale liniştitoare, ...

(!) el a plecat de atunci şi de acolo, pur şi simplu şi singur ca dumneavoastră (!) (!) el este ne/cunoscutul, el este ne/mărginitul, el este ne/cugetatul, el este ne/dumiritul, el este ne/meritatul, el este ne/curatul, el este ne/voitul, ne/semnificantul, ne/fârtatul, ne/suferitul, ne/auzitul, ne/văzutul (!) (!) el este dar în cale, el este cale-n dar (!) (!) el este, el nu este (!) (!) dar, spre surprinderea şi spre straşnica dumneavoastră ne/norocire, în pogorâre sau cădere spre ...

Pe fiecare frunză scrie toamnă, cu galben în caligrafii de vânt! mă iartă-mă şi bună seara, doamnă! mi-i frig, mi-i dor... şi parcă nu mai sînt! De ce mi-i dor? e singura-ntrebare! caut răspuns, zburându-mă în gol...!... eu, pasărea de-a pururi călătoare! de-a pururi rătăcindu-se de stol! Şi se anunţă brumă! şi se mai anunţă şi-un turnir de crizanteme! aşteaptă lănci şi mai aşteaptă cai! şi eu... heraldul gloriei supreme! În toamna asta nu mai plec de-acasă ...

acum şi-aici, de parc-atunci şi-acolo mă însoţesc pe drumul mic şi mare, o văd mereu-mereu făcându-şi cruce şi legănându-mi viaţa pe picioare, cântându-mi frumuseţi de adormire, de vis liniştitor, de-nvăţătură că poartă-n suflet, pentru toţi, iertare, şi grâu şi maci şi dor sub arătură şi o aud însufleţind o doină pe deal, pe vale, zilnic, fără grabă, mereu sfinţind şi netezind pământul cel dătător de lapte şi de apă mai pot să zic... dar nu mai zic ...

(!) prietenul meu este gata/ să intre-n lumina cea mare, cu toată încrederea-n sine,/ cu-atâta şi-atâta candoare (!) (!) îl văd cum trimite spre zare/ privirea-i senină şi lungă de-aici pân-acolo... şi parcă/ surâde şi-aşteaptă poruncă (!) (!) şi dă dezlegare la câine,/ la cai şi la visuri să plece oricum şi oricând şi oriunde/ e vreme şi caldă şi rece (!) (!) citeşte ce-au scris muritorii/ în cărţi şi caiete la şcoală, cu dor, cu păsare, cu grijă,/ cu lacr ...

Printr-o epistolie manuscrisă (amirosind a floare trecută de salcâm şi a fluture fără viitor) o domniţă rămasă de strajă la fereastra Cetăţii Neamţului, exact pe marginea sudică a Istoriei de nord, mă roagă să-i scriu despre noroc şi răbdare, despre resemnare şi aducere-aminte. Şi nu pot s-o refuz. Nu pot... deoarece mi-a  trimis şi o invitaţie în graţiile şi-n odăile sale cu parfum de levănţică şi gutui. Şi uite ce se spune-n acest pastel paranormal printre pot ...

N-am ce să-ţi reproşez. Atunci, când te-am văzut la hora de Paşti, nici o femeie nu era mai frumoasă ca tine. Sigur m-ai văzut consternat şi aproape rezemându-mă de gard, nu cumva să pic prin colburi, nu cumva să-mi stea inima de atâta şi atâta năuceală. Sigur ai râs în sineţi, fiindcă pe dinafară n-ai desfăşurat măcar o miliardime de surâs ademenitor. Sigur mi-ai văzut lacrămile de naiv, de pur şi simplu. Lacrămi torenţiale. Lacrămi imposibil de controlat. Din c ...