De colo până acolo: unu câte unu, doi câte doi, dar nimenea nu merge numai înainte, nimenea nu merge numai înapoi, şi toţi cred numai în ochi pentru ochi şi-n dinte pentru dinte!   Şi caută, şi caută...şi unii nu cred că nu află tot, şi alţii nu cred că nu află nimic, dar nimenea nu spune: eu nu mai pot, eu stau aici, nu mai fac nici un pas, nu mai caut, nu mai strig!   Şi fără vro hodinire: unu câte unu, doi câte doi, merg de colo până colo, fără cuvinte... apoi, ...

Din când în când, cam de două ori într-o viaţă (prima oară, la Sosire... şi, a doua oară, la Plecare), nenea Unu bate la poarta lui moş Ion Mutelcă, îl salută cu tot respectul din centrul şi din marginea Infinitului... şi-l roagă frumos să-i aducă şi să-i arate răbojul. Aseară, chiar c-o clipă înainte de-a răsări Luna plină şi goală, când greieri murdari de tristeţe şi praf îşi încearcă puterile şi-şi trimit în văzduh ultimele acorduri/dezacorduri ale De� ...

încet-încet, frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace, se apropie dinspre ultimul cuvânt, nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara - şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face, şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând încet-încet, cum un tămăduitor neaşteptat şi parcă trimis special să mă descânte de dragoste, cu buruiană de urât, se apropie fără să se ferească de ochii lumii, ca şi cum vine la ultima noapte, la ...

Mă aflu într-un autobuz de pe traseul 105. Circul spre capătul celălalt. Circul voios, că nu-i aglomerat. Şi nu urlă nimeni la telefon. Ciudat, nici un călător nu sparge seminţe. Doamne, zic fără cuvinte, câtă civilizaţie şi cât respect pe traseul acesta!...Din staţia următoare, năvalnic şi feminin, urcă două madame cu ochelari pe freză. Urcă huruind tocmai din străfundurile măruntaielor lor delicate. Una: „Fato, stai să vezi ce mă spurcă al meu, acasă, când voi ...

bună dimineaţa, frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU – de mii şi mii de ani îţi osteneşti visul şi trupul şi sufletul prin ETERNITATE, dar nimeni nu întreabă dacă ţi-i greu printre cele sfinte şi printre cele lumeşti, dacă inima ta răbdătoare mai poate duce sângele ne/norocirii până departe, din ce în ce mai rece şi mai departe   bună ziua, bună seara, frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU – să ştii că am foarte multă VREMELNICIE numai bună şi minunată pentru alcătu ...

Te-a lămurit finalul poveştii cu Ivan Turbincă? Te-a lămurit, da? Acum, după ce te-ai convins ce poţi păţi, îţi mai arde să mă urmăreşti? Tu eşti o stare! Şi eu sunt o stare! Altfel spus, habar nu avem ce/cine suntem! Ai citit ce a riscat şi ce a păţit eroul lui Ion Creangă, da? Sper că nu vrei să procedezi la fel! Lasă-mă în starea mea! Că şi eu te las în starea ta! Nu-i vremea şi nu-i timpul să ieşi din ce ţi-i scris! Mai bine, zic eu, adu-ţi aminte ce ţi-am s ...

!nu trece nimeni! şi doar mă uit cu atenţie taman din clipa în care am fost născut mă uit nici măcar o scânteie nu trece! !şi doar pe aici e drumul încolo şi încoace şi doar eu sunt pus la numărare eu sunt des/făcătorul de lege eu sunt mereu/crescătorul de pâine şi pace! !nu trece nimeni! şi doar mă mor cu atenţie taman din aceeaşi clipă şi din aceeaşi cauză! !cred că eu sunt pus la numărătoare cred că toţi stau şi se uită la mine cum trec şi cred că lor li se ...

Imposibil să nu-ţi mai aduci aminte ce poezie ţi-am suflat atunci, când a murit maică-ta! Că eram şi eu acolo! Nu m-ai văzut? Ce-i drept, sunt foarte greu de remarcat, dar ochiului tău nu cred că i-a scăpat exact ceea ce urmăreşti acum! Ţii minte că ţi-a dat taică-tău o hârtie cu linii paralele şi un creion chimic... şi ai scris cea mai frumoasă elegie despre moartea unei mame, după dictatura mea? Ia ascultă la mine, dacă uiţi chiar şi momentele esenţiale din viaţă! ...

a din a şi au din a(u)r, jos din sus şi stă din s(t)are, un (a)colo de aproape şi-un (a)ici din depărtare (r)ai din ia(d) şi nu-i din este, e din e şi pic din pică, rod din dor, aşa din altfel, sus din jos, curaj din frică n-ai din nai, dacă din trestii nu se mai aud cântate oac din oac - încă se poate, încă, fără doar şi poate dai din dar, din cale-afară - o din o, sigur din pare într-o vreme prea de/vreme şi un timp care pe care da(i) din nu, surâs prin lacrimi, inimă d ...

Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai ajung, d-apoi tu! Apropo de ajungere, tu ştii că eu, fără tine şi fără alţii ca tine, nu pot ajunge nici măcar în următoarea secundă? Dacă nu ştii, îţi spun eu, acum!  Şi, cred că n-ai uitat, începe naibii, ...