(!) în CARUSEL, de-atunci, de la-nceputuri - aşa se spune şi aşa se crede - "ȘI NU-I, ȘI E" - cum strigă Eminescu, Eschil, Homer, Socrate, Arhimede, cum strig şi eu - vremelnicul - întruna, viteaz şi laş, naiv şi laolaltă cu toţi, cu toate - însă mă-nconjoară singurătatea ASTA şi CEALALTĂ (!) (!) și ce vârtej, ce dans, ce ameţeală mă ţin legat - da-mi dau şi dezlegare - mă dau la dus şi-ntors până începe prezenţa SARABANDEI următoare (!) (!) n-am încotro, p ...

Dinspre biserica din Bursucani se aude toaca de vecernie. Parcă se aude chiar şi preotul Victor Răşcanu cum coboară din casa cu cerdac şi cum se îndreaptă spre lăcaşul cu smerenie şi Adevăr. Parcă se aude tot cătunul cum se strânge pe la porţi şi merge (în şoaptă) să se roage la cel mai de Sus şi mai Bun decât noi. Să se roage şi să-şi aducă aminte de Cruce şi de Golgotă, de Pâine şi de Patimi. Nu?... Sigur că da!... Eu şi Vasile al ţaţei Aglaia aşteptăm să ...

(!) hai la sălciile noastre umplute cu păsări până la cer, să desenăm stihuri de dragoste până când se usucă şi pier toate frunzele sub care am citit atâtea poezii când mă fluierau cuvintele şi-mi spuneau că ai să vii (!) (!) acestea sunt sălciile acelea plângătoare până la stelele multe şi căzătoare-n singura şi ultima fântână, noaptea, când nimeni nu vine să scoată apă şi lasă adâncimile să se aline şi iar şi iar să înceapă o poveste de dragoste pân� ...

Vine, sigur că vine! Cum să nu vină ziua în care se coc pepenii?... în care merg cu tata în grădină şi-i alegem pe cei copţi?... în care aşteptăm să se întâmple ce mai pură şi simplă şi interesantă mâncare de pepeni?... o să vină şi mătuşa aia, şi mătuşa asta, şi bunica aia, şi bunica asta!... Dar am să-l chem şi pe Vasile al ţaţei Aglaia!... Sigur că da!... Iată, azi se întâmplă să fie chiar ziua în care se coc pepenii!... Mă duc până la gardul băi ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Cred că observi cum se uită la mine vrăbiile din lăstărişul sihlei în care dorm şi (nu) mi se pare că visez uniform-accelerat într-un timp rectiliniu şi uniform, după cum se pricepe să-(mi) bată inima putregăioasă şi plictisită de stat, după cum înţelege să (nu) mai cânte păsărimea cea de toate zilele şi nopţile mele frânte, înfrânte, răsfrânte, plăpânde! Cred că observi cum se îndepărtează de mine şi ...

Cum scriam în ziarul de ieri, Vasile al ţaţei Aglaia stă rezemat de-un plop sădit de tata, pe marginea şoselei cu balast, care vine dinspre Galaţi, ori care duce spre Galaţi. Stă foarte trist pentru vârsta lui. Are şapte ani fără două luni. Io-s mai mare cu exact patru ani. Fiindcă suntem născuţi în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună, dar în ani diferiţi. Trăim şi murim în/sub Zodia Fecioarei, cum aud (şi eu) de la cei mai mari şi mai deştepţi, până acum... (cică b� ...

Moto: "au fost odată patru camere prin care/ curgeau furtuni şi poezii devastatoare/ acuma-s goale şi au geamurile sparte/ miroase-a gratis fără rost miroase-a moarte" (Iolanda Cremene) !cică nu mai sună, cică nu mai poate, cică nu mai ştie doamna cumsecade! !doamna cumsecade cică nu mai sună, n-are cine-o-ntoarce, stă ca o nebună, şi se micşorează şi coboară-n sine - doamnă oarecare, doamnă oarecine! !doamna cumsecade cică nu mai ştie calea spre izbândă, drumul spre c ...

Vacanţă de vară multă şi frumoasă. În fiecare dimineaţă, exact în secunda când soarele începe să se suie dinspre marginea Rădeştiului spre creştetul Zimbrului, iau "Păcală"(în versuri)... iau vaca (în versuri şi în proză)... iau varga (pamflet de corn, pentru educaţie şi lup)... zic mamei "sărut mâna, mamă!" (dacă nu-i plecată pe dealuri, la prăşit, cu noaptea-n cap, cum zic sătenii perforaţi de lumină)... iau şi nişte câteva lacrimi la mine (nu se ştie nic ...

mâine, la plecare, dac-o fi să vină, am să-i spun adio dintr-o violină - câtă aşteptare!... parcă mult prea multă! parcă mult prea lungă!... oare mai ascultă? dacă mai ascultă, n-are ce să-i facă, n-are ce să-i spună celui care pleacă - ea rămâne tristă, numai ea rămâne sclavă dinspre-nscrisuri sfinte şi păgâne, să-şi respecte rostul şi să ostenească în vremelnicia surdă, omenească, şi-n eternitatea treptelor divine, fără glasul cestei scumpe violine! n- ...

Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare. Şi nici nu mă suduie. Asta mai zic şi eu blândeţe. I-am spus, mai demult, că sunt golan de cultură şi artă. Şi că nu am timp de umblat pe drumuri. Că eu umblu pe alte drumuri. Şi el ...