Da...aşa am visat-o pe femeia tristă, aşa l-am visat pe copilul vesel...aşa am visat că cerşesc o gogoaşă, două gogoşi!...Şi aşa de mult aş fi dorit să nu mă trezesc, să nu mă trezească imbecilii de la etajul acela...şi să rămân aşa, în colţul şi-n unghiul drept, pe care-l face strada Paralelă când dă-n cea Perpendiculară...şi să văd şi eu ce-nseamnă cerşitul zilnic, în umilinţă şi-n frig, dar şi-n ţâra de nădejde întru salvare şi demnitate!...Dar... ...

(!) mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea, caut şi mă sui cu toată viaţa/ – să-mi ajungă până unde va (!) (!) caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut, să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput (!) (!) am visat că mergi şi tu cu mine/ – [la plecare (mâine)-am să te strig] – şi, aşa, să nu rămână singur,/ vom lua cu noi şi carul mic (!) (!) o să vadă lumea două care/ scârţâind încet, pe ca ...

Da, cu palmele întinse spre Mâine...aşa stau şi cerşesc pe partea dreaptă, în unghiul drept, care se face când strada Paralelă dă-n cea Perpendiculară dacă vii din cealaltă Parte, şi pentru că mâine-i ziua Promisiunii!...Fiindcă deja-i Mâine şi, iată, exact din cealaltă Parte vine femeia tristă cu copilul vesel...dar nu sunt ei, parcă nu mai sunt ei!...ea-i mai în vârstă, mult mai în vârstă decât în ziua cu gogoşi!...şi el e mai mare, mult mai mare decât în ziu ...

(!) desenează fluturi pe asfalt/ – fluturi mulţi, cu cretă colorată – şi-i descântă şi le spune cum,/ când şi unde au mai fost odată şi-au trăit şi au murit frumos,/ fluturându-şi rostul pentru cine poate înţelege că mai sunt/ liniştiri, chiar dacă-s mai puţine cantilene, lăcrămări şi-uimiri/ printre mâini întinse-n fluturare de batiste şi năframe când/ trenu-i gata-n gări despărţitoare (!)   (!) desenează fluturi pe asfalt/ – pentru toţi sărmanii des ...

Şi, toată ziua, după monologul copleşitor al femeii cu plod vesel, râsul cestui prunc mă urmăreşte, mă haşurează, mă perforează, nu mă lasă nici măcar o clipă să-mi văd şi de celelalte trebuinţe la fel de banale sau la fel de importante. Spre fundul serii, când lumina se îngână cu întunericul, deschid fereastra care dă-n strada Perpendiculară şi vreau să văd dacă se mai vede ceva/cineva în bătaia semaforului, pe colţul cu strada Paralelă. E prea departe. E pre ...

(!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos, să poţi ajunge unde curcubeul di/stins al amintirii se dă jos şi vine la fereastra cu muşcate, cu ochii tăi, cu aşteptarea ta, să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate, iar din tăcerea şi uimirea mea să-şi ia odihnă, visuri şi oglindă – şi, mâine, nou-născut, să se aprindă (!)   (!) mă rog să-ţi fie bună seara toată, mă rog să-ţi fie sufletul frumos – numai aşa des/facerea lumini ...

Exact pe colţul drept, în care strada (aceasta) Paralelă se întâlneşte cu strada (aceea) Perpendiculară...(adică pe marginea gardului plumburiu, dar şi pe marginea lumii cătrănite şi indiferente)...o mamă tristă...(chiar foarte tristă)...şi un copil vesel...(chiar foarte vesel)...aşteaptă atenţia şi mila trecătorilor grăbiţi...(chiar foarte grăbiţi)...de la vorbă la faptă. Mă apropii de ceşti doi amărâţi/uitaţi şi le dau gogoşi. Două...că n-am trei. Dacă aş ...

era cât pe ce să se întâmple. însă nu m-a luat. ce părere de rău şi ce condamnare-n păcat. ce limpede se vede că nu am ştiut ce să fac. ce limpede se aude fluierul resemnării de fag. regret că nu am avut fluier de soc sau de os. regret că m-am luat la trântă cu făt-frumos când zmeul se tăvălea de râs pe picioare de plai şi tu aşteptai până acolo. până atunci aşteptai.   cică numai fluierul de os ori fluierul de soc pot a trece cuvântul pentru care mă rog să nu ...

Trec pe lângă biserică. Lângă clopotniță găsesc o scrisoare Și-o cetesc. Și iată ce aflu. ”Mă prenumesc Turturel. Turturel... şi-atât. Eu n-am nume. Pentru că nici părinţii mei n-au. N-au avut, adică. Fiindc-au murit. Au fost ucişi după ce m-au făcut pe mine, pe sora mea şi pe fratele meu. Cu ghioaga i-au ucis nişte monştri cu suprafaţă umană. Trigemeni au ştiut să plămădească ultima oară. De ce mi se spune Turturel? Deoarece pe mama o chema Turturica şi pe ta ...

(!) sărută mâna DREAPTĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale (!) (!) adu-ţi aminte şi de mâna-i STÂNGĂ, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim TOȚI - (cine nu vrea, să plece-n altă ţară) - tu ştii că pot, eu ştiu că şi tu poţi (!) (!) sărută mâna STÂNGĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale - eşti viu şi tot şi ai o MAMĂ-NTREAGĂ, şi nu există deal fără de vale, şi nu există ...