Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [IOLANDA CREMENE]   aud şi văd pe zare: mulţi şi trişti şi osteniţi s-apropie încoace – ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timp ucis în glumă şi-n război şi-n pace (!)   ei sunt – pot a le zice „dumnealor”, pot ...

Parol, volumul „debutez pentru ultima oară” reprezintă una dintre cele mai fastuoase intrări în Imperiul Poeziei! Pe fiecare pagină sunt aşezate – în stil personal – sintagme sublime, bijuterii care încântă şi descântă! Iată una dintre acestea la pagina 64, numită „Artă românească”: „Mineri cântau din os de antracit/ Ion cânta la Gheorghe/ Şi Basarab la Muşat/ Fiecare cu instrumentul său preferat// Meşterul la viola morţii cântă/ cu struna Ana/ şi roaba ...

văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă...convexă, nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă, izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe... şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă, şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru vroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici, de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă, aproape d ...

Da! Sigur că da! Poetul Dan Manole se află în Continuu Flagrant! Nici o şansă nu ai pentru ca să-l prinzi fără doamna/domnişoara Poesis în buzunare, în suflet, în Cutia Craniană (Comitetul Central, Casa de Cultură). Adicătelea, amintindu-mi de Carl Sandburg, „poetul/scriitorul este un animal marin, care se târăşte pe uscat şi vrea să zboare”, să deseneze poezii acolo unde vântul rostogoleşte norii, acolo unde se ascund fluturii când plouă, acolo unde două oglinzi fa ...

vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc să vin şi să stau printre dumneavoastră din când în când/ – vin de dincolo de ceresc, dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră, care m-a trimis pe pământ să vă umblu prin grădină şi prin ogradă, fără sfială şi fără teamă,/ ca pe drumul mare, pe unde (n)-am mai fost o/dată, să vă aduc aminte cum şi ce mă cheamă să vă scot ochii la plimbare   prin necunoscutul fără de păcate va să ne plimbăm în linişte şi cu alea ...

„Să-i căutăm pe-urmaşii celor care/ Poeţii au ucis cu mâna lor,/ Cu pale de sclipiri strălucitoare,/ Cu ochiul ager şi necruţător.// Să le cărăm pe bucă, pe osânză/ Biciul de lacrimi cu asprimea sării/ Din ochiul rău, să le-ngropăm în rânză/ Electrocardiograma disperării.// Şi dreptul la cuvinte să le spargem/ Şi dreptul la iluzii să le luăm/ Şi dreptul la dispreţul fără margini/ Al nostru-al tuturora să le dăm.// O parte vor muri de fericire,/ O parte or să ...

chiar încă-i dreaptă singura părere disimulată oblic în de-ajuns pentru nimic şi tot în laolaltă şi-n hăt străfundul sinelui ascuns   doar ea-i în orice loc monovalentă şi limpede-ntr-un timp zerovalent împrăştiat în gol şi plin zadarnic n-acelaşi mod continuu prezent   ceastă părere poate fi MARIA numai MARIA unde când şi cum se-ntâmplă iar şi iar destăinuirea unui abstract într-un concret antum   o singură părere înclinată în universul perpendicular mai po ...

După Iaşi (Capitala Culturală a României) oraşul Galaţi a fost primul în Sensul şi în Direcţia descoperirii, înfăşurării, desfăşurării şi cetirii Poeziei ca Specie a Genului Liric, dar şi ca Operaţie cu Simboluri, ca Translaţie de Tâlcuri, ca mod şi loc şi timp al Delicateţii, ca anvergură a Semnificatului şi Semnificantului, ca o Sfântă şi Scumpă Ademenire a Frumuseţii, estetic vorbind, bineînţeles! Acestea fiind zise/amintite, purcedem la de/scrierea Cauzei ca ...

încet-încet, frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace, se apropie dinspre ultimul cuvânt, nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara – şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face, şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând   încet-încet, cum un tămăduitor neaşteptat şi parcă trimis special să mă descânte de dragoste, cu buruiană de urât, se apropie fără să se ferească de ochii lumii, ca şi cum vine la ultima noap ...

Cum să nu mă duc? Abia aştept să se facă mâine! Niciodată n-am dat la o parte vorbele lui tata! Nici pe cele din real şi nici pe cele din vis! Cum să nu mă duc să văd fata care vrea să poarte irisuri manuscrise? Sigur că da! Deja-i seară, deja-mi sare Întunericul peste gard, deja trebuie să mă culc, deja încep să dorm fără să visez! Ce odihnitor e somnul fără visuri! E mai mult decât odihnitor! E ca un fel de moarte fără moarte!...Cum insomnia-i, uneori, un fel de via ...