n-am fost aici şi nici acum nu sunt/ - sunt numai o ne/trebnică părere/ de/spre de ce şi de/spre cum m-ascund/ în punctul/unghiul tău de re/vedere// este frumos, este urât - nu ştiu/ decât că tu poţi să mi-aduci n-aminte/ cum să răsar devreme din târziu,/ să nu rămâi cumva fără cuvinte// eu chiar acum, aici, încerc să ies/ din tot ce (nu) se vrea şi (nu) se ştie/ - silabisesc liturgic şi ades/ dreptul la râs, la plâns, la poezie// eu chiar acum, aicea, nu mă rog/ dec� ...

Da... nu eşti nici prea mic pentru a nu înţelege ce vreau să-ţi spun, însă nu eşti nici prea mare pentru a te face că ştii tot şi că nu-ţi mai trebuie nimic! Ai vroit o dată, pe „Lacuri”, la prăşit păpuşoi, să te smiorcăi şi să suspini cum că-i prea greu pentru tine să pricepi rostul muncii, dar ai văzut cât de repede te-am lămurit, da? Şi ai văzut ce fel de bine dirijai sapa prin plante şi nu mai tăiai mămăliga-n loc să tai volbura, da?... Da... ştiu că t ...

am să mă duc să bat la geam chiar dacă N-AI LĂSAT NIMIC, NIMIC, NIMIC ÎN URMA TA - poate găsesc măcar o umbră de atunci, de când ceva, altă ceva, alt cineva poate găsesc măcar ce-a mai rămas din cai după ce-au fost şi au plecat atâţia lupi şi corbi - şi, poate, în tot jurul părăsit, găsesc măcar nu(mă)uitare şi hurlupi, măcar şotronul scris frumos, pe sub salcâmi, printre oleandri, printre meri şi prepeleac [ştii când săream şi răsăream până târziu, până ...

Ascultă aici! Îţi spun o singură dată, iar tu trebuie să asculţi şi să înţelegi pentru totdeauna! Nu bat clopotul şi toaca în zadar! Eşti atent? După cum te uiţi la mine, cred că eşti! Să te ferească Dumnezeu, dacă ţi-i gândul pe nu ştiu unde! De fapt, după ce am să-ţi spun despre ce-i vorba în viaţă şi în moarte, o să-mi dau seama dacă ţi-ai pus ochii şi urechile şi mintea şi sufletul la "bătaie"! Hai, eşti gata să primeşti? Pot să încep să-ţi dau? ...

noaptea, în şoaptă, pe o pânză cu păianjeni cuminţi, o văd cum se dă jos din icoană şi înveleşte copiii fără părinţi apoi, până dimineaţă, le apără somnul de cele pustii, să doarmă liniştiţi şi să viseze numai părinţi şi numai jucării apoi, până la înserare, stă în icoana cea din totdeauna şi le arată cum să-nveţe singuri de ce-s copii, de ce răsare luna apoi, până la moarte, îi tot strigă şi îi aşteaptă pe toţi să se suie  lângă ea şi ...

"Bibicule, de ce nu cuplezi contorul de afişare a costului călătoriei?" - îi spun "zmeului" de la volanul taximetrului. Ilustrul/lustruitul şofer se face că nu mă aude. Îl mai întreb o dată. Întoarce nişte ochi congestionaţi spre alcătuirea mea cu floare, de mă-nfioară. Dar nu scoate nici o vocală. Doar scrâşneşte. Şi nu cred că-i deloc bine cu mine şi călătoria mea, dacă îl mai "sâcâi" cu întrebări îndreptăţite în legătură cu preţul de cost. "Omul" îşi ia ...

am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut, dar ştiu că am de aşteptat/ - oare ce fel de început - de la nimic, prin mâna lui,/ către nimic - mă trece iar(?) o fi alt fel(?) n-o fi alt fel(?)/ darul o fi acelaşi dar(?) mă tem - de n-o mai fi aşa/ - că nu-s în stare a primi ofranda: miezul unei nopţi/ de amăgire-n miez de zi, ori miezul unei zile lungi/ în miez de noapte, de ucis, prin somn, sub salcie, sub tei,/ sub îndurare, sub cais, lângă atât şi-atât nimic,/ ...

Da, nu urlu ca nenea lupu' din inima şi din pântecul pădurii, fiindcă tare-mi place să caut cu lumânarea. Ce să caut cu lumânarea, dacă-i soarele-n amiază? Caut un din ăla, cum îi spune (?) un din ăla, de care căuta bădia Diogene, cu lampa aprinsă, prin agora ateniană (!) cum îi spune (?) nu-mi aduc aminte cum i se (mai) spune (!), însă dumneavoastră ştiţi sigur despre ce-i vorba-n căutarea lui şi a mea (!) numai că eu nu trăiesc, încă, într-un butoi de lut (!) da' ...

mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasă de când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecată că-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci schimniciei citeşte-n mătase şi scrie/ pe rochie versuri mariei mi-a spus cineva că poetul/ acesta trăieşte-ntr-o doară şi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă/ nu ştie măcar nici să moară îl doare ...

Mă grăbesc. Nu mă grăbesc tare-tare...dar, oricum, nu-mi pot permite nici o clipită s-o lălăiesc. E ziua de naştere a prietenului meu şi trebuie, musai, să fiu acolo. "Acolo" e un loc pentru prezentat salutări şi felicitări şi tot ce se (mai) poate/cuvine la o aniversare. Cum spun cu două rânduri mai sus, trebuie să fiu acolo. Nu pentru că-s important, ci pentru că acest prieten al meu ["însoţit" de Maharshi, Osho şi Brunton] mi-a vârât în Cutiuţă, dar şi în Suflet, ...