„Galaţi, oraş cumplit de negustori” este versul care a rămas peste timp drept una dintre cele mai realiste descrieri ale celui mai mare port dunărean de la începutul secolului al XX-lea. Poetul care şi-a caracterizat astfel oraşul natal este Barbu Nemţeanu, născut la Galaţi, pe 1 octombrie 1887.
Pe numele adevărat Benjamin Deutsch, Barbu Nemţeanu a venit pe lume într-o familie de origine evreiască, fiind fiul unui institutor la şcoala izraelită din Galaţi. La numai 10 ani, a rămas orfan de tată şi a început să muncească, pentru a-şi întreţine familia.
În 1904 şi-a făcut debutul publicistic, cu o poezie, în ziarul local „Înainte”. A publicat apoi în numeroase ziare şi reviste locale şi naţionale ale vremii. A editat, la Galaţi, săptămânalul literar-artistic „Pagini libere”, de orientare socialistă, apărut timp de câteva luni, iulie - noiembrie, în anul 1908.
În 1915, i-a apărut volumul de versuri „Stropi de soare”, din care face parte şi poezia „Galaţii” (Galaţi, oraş cumplit de negustori / La tine stă poetul ca-n Sodoma / El seamănă cu trudă mândre flori / Tu nu le poţi simţi însă aroma // Copiii tăi ţin ochii-n jos mereu / Ei nu cunosc nici cerul urbei tale / Spre altă cale-i cheamă cântul meu / Dar gândul lor le-arată altă cale), care avea să-i aducă, peste ani, celebritatea.
A mai publicat alte două volume cu versuri proprii (primul, „Poezii alese”, în 1910) şi unul de traduceri din lirica universală, ce cuprindea poezie franceză, germană, engleză, italiană, daneză şi rusă. Adept al simbolismului, dar prefaţând în acelaşi timp modernismul interbelic, Barbu Nemţeanu intenţiona să-şi publice întreaga operă sub titlul „În ritmul vieţii”, însă moartea timpurie i-a zădărnicit planurile.
În 1913, bolnav de tuberculoză, a plecat la tratament la Lausanne, în Elveţia, însă starea de sănătate a continuat să i se înrăutăţească, astfel că ultimii ani ai vieţii şi i-a petrecut într-un sanatoriu. A murit la nici 32 de ani, pe 29 mai 1919, la Bucureşti.
