Evaluaţi acest articol
(9 voturi)
4 comentarii

Din clasa a II-a şi-a văzut tatăl, plecat să lucreze în Italia, doar câte două săptămâni iarna şi vara. Din clasa a XI-a dorului de tată i s-a adăugat dorul de mama, plecată şi ea să muncească în Italia. Din acel moment şi-a văzut părinţii doar în vacanţe. Cu toate acestea n-a luat-o pe drumuri greşite. Gălăţeanca Diana Bradea, despre care aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă" (Viaţa, ca un jurnal handmade/ Ce pasiune şi-a descoperit o gălăţeancă în Italia), este astăzi studentă la Arte în Iaşi.

„Stăteam acasă, ca să-l văd pe tata”

„Mulţi colegi şi prieteni mă invidiau pentru că părinţii mei erau plecaţi, iar eu eram singură. Mereu le spuneam că nu e aşa uşor, dar nu mă credeau, îmi spuneau că îşi doresc să fie în locul meu. Este foarte greu să nu ai părinţii lângă tine. Când eram în clasa a II-a tata a plecat pentru prima dată în străinătate, mama a rămas singură acasă cu doi copii mici şi toate responsabilităţile. Îmi iubesc foarte mult părinţii, mi-a fost foarte greu să îl văd pe tata două săptămâni vara, şi două săptămâni iarna. Toţi copiii se duceau în excursii şi tabere, eu stăteam acasă, ca să-l văd pe tata. Nu eram obligată, dar preferam să stau cu el. În clasa a VII-a am fost şi eu la tata, împreună cu mama şi fratele meu. M-am întors doar cu mama, fratele meu a rămas acolo”, ne-a povestit Diana.

N-a luat-o pe căi greşite

Doi ani mai târziu a plecat şi mama ei, dar după câteva luni s-a întors să-şi caute de muncă în ţară. „Fiind situaţia grea cu locurile de muncă la noi, înainte să încep clasa a XI-a mama a plecat din nou, şi încă este acolo. E greu să ai familia departe, în anii de liceu… Prietenii se duceau vara în Vamă, plecau la munte, eu renunţam la tot ca să stau două luni cu familia mea”, mărturiseşte Diana.

Tânăra gălăţeancă admite că mulţi copii care au părinţii plecaţi apucă pe drumuri greşite. „Eu am fost crescută să fiu liberă, foarte rar mi-au impus părinţii ceva anume. Nu am fost lăsată de izbelişte, mă îndrumau să fac ce e bine, dar în aşa fel încât să nu îmi impună ei, ci să aleg de bună voie”, spune Diana.

Cadou pentru tata

Diana Bradea îşi aminteşte că, la festivitatea de absolvire a Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin” din Galaţi, unii colegi erau cu părinţii. E o mândrie să fii în sală şi să-ţi vezi copilul pe scenă, îmbrăcat în roba de absolvent, cu toca pe cap, mai ales să fie şi premiant. Eu am luat Menţiunea I, dar părinţii mei nu s-au putut bucura de moment. La scurt timp după absolvire, a venit ziua tatălui meu. Ca în fiecare an, îi trimit în pachet câte un cadou, în funcţie de posibilităţi. Când a ajuns pachetul, vorbeam cu părinţii mei pe Skype. I-am spus tatei să deschidă cu grijă pachetul. Era vorbăreţ până să îl deschidă, dar dintr-o data a amuţit, şi o auzeam pe mama că plânge. În cadou era şi toca mea de absolvent”, ne-a povestit Diana.

Depresii

„Nu de puţine ori eram în depresie, plângeam mai mereu, mă simţeam a nimănui, chiar dacă nu eram singură în totalitate: stăteam cu bunica şi sora mamei, iar fratele mamei era la doi paşi. Când ajungeam acasă de la şcoală mă închideam în cameră, nu voiam să văd pe nimeni, îmi voiam doar părinţii şi fratele acasă. Nimeni nu îi putea înlocui. De libertate am avut mereu parte, nu am fost un copil «problemă». Sincer, prefer să mă cicălească, dar să îi am lângă mine, decât să fie departe”, mărturiseşte Diana Bradea.

Italia

Gălăţeanca a mers în Italia doar în vacanţele de vară: pleca imediat cum termina şcoala, şi se întorcea cu o săptămână înainte de reînceperea cursurilor. În primul an a fost fascinată şi şi-a dorit să rămână acolo, dar tatăl nu a fost de acord. Diana avea să-i dea dreptate! Cu trecerea anilor, nu îi mai plăcea acolo şi parcă îi încolţea o ură în suflet, dar totuşi se ducea să-şi vadă familia, pentru că asta era tot ce-şi dorea.

Diana Bradea a absolvit în 2014 Liceul de Arte "Dimitrie Cuclin" cu media 9,24, şi cu un atestat de nota zece la grafică. După ce a luat BAC-ul, în loc să dea admiterea la facultate şi-a făcut bagajul şi a plecat în Italia la părinţii ei. „Simţeam enorm de mult nevoia de a fi cu familia. Am stat până în luna ianuarie, când m-am întors în ţară. A fost minunat faptul că am fost împreună, dar simţeam că nu mai suport să fiu pe alte meleaguri, voiam acasă”, ne-a mărturisit Diana.

A ales România

„Mă gândeam că aş putea să fac facultatea în Italia şi să fiu cu familia. Mama a fost încântată de idee, dar tatăl meu nu. Chiar şi fratele meu a fost contra. Am căutat facultăţi în zonă, pentru că în oraşul unde stau ei nu este facultate de artă, nici măcar liceu de artă. Nişte amici italieni mi-au recomandat Facultatea de Artă de la Roma, unde cursurile se ţin în engleză, dar era departe... Am mai căutat ceva în zonă, dar ce am găsit nu m-a încântat. Aşa că am decis că cel mai bine este să fac facultatea aici, în România”, ne-a spus Diana.

Astăzi, Diana Bradea este studentă în anul I, la buget, la Facultatea de Arte din Iaşi, dar îi puteţi admira lucrările pe blogul http://www.jurnaleledianei.ro Succes, Diana!

În foto, Diana Bradea alături de părinţii ei

CITEŞTE ŞI: Un jurnalist gălăţean a aflat poveştile românilor fugiţi în Lumea Nouă

Citit 4920 ori Ultima modificare Miercuri, 30 Septembrie 2015 17:51

4 comentarii

  • postat de Mesajul copilului roman Joi, 08 Octombrie 2015 05:19 84.117.40.*** Link la comentariu
    0
    2

    Prefer să imi dea de mancare, dar de cand s-au inchis toate fabricile si uzinele din Ro si Gl, mai ales din cauza Pesedeului, tata, mama si fratii mei au fugit in lume sa supravietuiasca din prostitutie, furat si cersit, ca tat romanu dupa 1990”

    Raportează
  • postat de Valy Marți, 06 Octombrie 2015 11:22 5.13.200.*** Link la comentariu
    1
    3

    Parintii nu te cicalesc dar cauta sa te invete deoarece la varsta asta va doresc tot binele din lume, ei cu experienta lor lupta sa ii fereasca pe copii de experiente neplacute in viata. Nimeni altcineva nu v-ar sfatui ce sa faceti in viata.

    Raportează
  • postat de Mantu Duminică, 04 Octombrie 2015 02:23 82.40.235.*** Link la comentariu
    1
    4

    Parinti...Un copil fara parinti alaturi va ramane marcat emotional toata viata ...Cadourile ,telefoanele,vacantele sunt insuficiente sa aline durerea despartiiri de parinti.Pentru copil lipsa parintilor din preajma este o drama... Mai fericit se simte traind intr-un modest apartament poate cu o singura camera, decat cu o tableta in fiecare buzunar dar cu parintii departe.Parintilor,luati-va copii cu voi !..Veti si voi mai puternici si ei vor avea aripi pentru toata viata !Asa vede Dumnezeu familia...

    Raportează
  • postat de loredana Sâmbătă, 03 Octombrie 2015 11:00 93.36.51.*** Link la comentariu
    4
    6

    felicitari scumpa fetita,am plans cat am citit articolul,vorbele tale dor pentru ca descriu realitatea, din pacate de prea putini romani ramasi pe meleagurile tarii noastre ,cunoscute.asa e ,e greu fara parinti langa tine,e greu sa cresti singur un stalp pe care sa te bazezi.felicitari pentru toate reusitele si garantat paritii tai sunt mandri de tine,eu desi nu te cunosc sunt mandra ca o fetita crescuta fara mami si tati cand avea mai multa nevoie de ei,a ajuns sus.bravo si multe reusite pe viitor..........

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.