De foarte multe ori... (şi în timpul Copilăriei, dar şi al Adolescenţei, şi în timpul zis al Maturităţii, dar şi al Senectuţii)... am încercat să scriu despre Întuneric! Şi, dacă scriam la lumina zilei, mă apuca seara şi noaptea, şi tot nu reuşeam măcar o vocală ori consoană să aştern pe hârtie, în numele şi prenumele acestui Domn! Şi, dacă scriam la lumina Opaiţului, ori la lumina Lunii, noaptea, rezultatul era acelaşi, de fiecare dată: mă apuca revărsarea zorilor, şi nu reuşeam să desenez nici o literă care să mă mulţumească literalmente, să mă pună cu botul pe labe! Şi doar cetisem, parol, o droaie de articole/tratate/eseuri/compendii referitoare la Domnul Întuneric! Şi doar stătusem la taclale cu tot felul de specialişti şi cu tot felul de doctori în Absenţa Luminii! Şi doar luasem/primisem Lecţii despre Stingere de la tot felul de mari şi mici ai multelor şi diferitelor Biserici! Şi doar îmi spuseseră şi Învăţătorii şi Profesorii şi Mama şi Tata că niciodată n-am să-l găsesc pe Domnul Întuneric, chiar dacă-l caut cu lumânarea, că niciodată n-am să-l pot De/Scrie... fiindcă, pur şi simplu, NU EXISTĂ! Ori, mai limpede spus, NU EXISTĂ DECÂT ÎN VISUL/BIGBANGUL PRIMORDIAL... şi acceptat convenţional ca fiind Realitate!... Şi nu m-am liniştit! Şi n-am vrut şi n-am putut să-l iau ca atare pe acest Domn care-mi mănâncă Lumina! Până la urmă, adică până când poetul Ioanid Romanescu m-a învăţat să-l caut/descopăr cu Metafora şi în Metaforă, să-l de/scriu folosind această figură de stil, adică această Regină a Poeziei, această FĂRĂ DE CARE NU SE POATE! Altfel zis, în Metaforă se află Alfa şi Omega, Ana şi Caiafa, Orfeu şi Euridice, Hades şi Persefona! Adică răspunsuri la toate întrebările de Ziuă şi de Noapte! Iată unul Posibil!
Iar e bună ziua, Doamna mea!/ Iar aştept să vină bună seara!/ Domnul Întuneric vrea să Stea/ şi să-şi Mângâie pe Gât, Vioara,/ şi s-o Cânte, şi s-o Cânte rar,/ dar s-o Cânte Negreşit, Întruna,/ până când se face Ziuă iar,/ iar DELOC se face TOTDEAUNA!// Domnul Întuneric e Sărac/ şi abia îşi mai aduce-aminte/ când Crăpa de Ziuă şi de Drag,/ iar Vioara se trezea Cu/Minte/ şi-ncepea (cu mâinile-i încete,/ n-întuneric) Armonii Răsfrânte,/ Uverturi şi Arii şi Secrete/ dintr-un Vis cu Destrămări Plăpânde!//... [Publicitate: "se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci/ cresc aripile tainei şi putrezeşte cina/ ce negură se lasă de-acum tocmai atunci/ sunt iarbă până unde a ostenit lumina" - (Iolanda Cremene - Catharsis)]
