Nu mi-a spus nimeni, nu m-a învăţat nimeni, însă aşa am citit şi înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nunta are două capete. La capătul celălalt al nunţii, mirele îi dă miresei o lacrimă pentru drum. Drumul acesta ţine până la capătul celălalt al nunţii, exact cât măsoară distanţa dintre Atunci şi Acum. Adică, altfel spus, acest drum e lung. O lungime fără capete, o lungime fără de sfârşit. O lacrimă pentru drum este foarte bună în fiecare moment al acestei călătorii. Dulce sau amară, lacrima ţine loc de otravă, dar şi loc de elixir. Cine lăcomeşte din prima secundă, riscă să rămână singură. Fiindcă plânsul de mire nu-i la îndemâna oricui, nu se găseşte pe toate drumurile. Lacrima de mire trebuie băută încet, indiferent că-i bună sau rea. Bună sau rea, această băutură este tonifiantă, accelerează ori încetineşte scara cu iluzii, dărâmă idei preconcepute, lungeşte boala, întreţine starea de urgenţă sau de calm, netezeşte, surpă, taie şi spânzură, clamează adevărul sau spune minciuni cu nemiluita. Oricum, lacrima mirelui în ochii miresei este necesară ca apa. Fără ea, veştejirea se suie în irisuri... şi mireasa devine inutilă în vârtejul Deşertăciunii". Sigur că da, nu? Da, sigur că da! Pentru că nici mireasa nu poate să nu-i dea mirelui o lacrimă pentru acelaşi drum direct proporţional sau invers proporţional cu depărtarea ori apropierea dintre lacrimi pe lungimea fără de capăt a cestui cerc, adică a verighetei umplute cu infinitul gol triumfal. Aşa am înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nici mirele nu trebuie să devoreze lacrima din prima clipă. Nu trebuie să se repeadă, chiar dacă nu a mai văzut plâns de mireasă niciodată. Şi nici medicul/responsabilul cu Igiena acestui gol nu recomandă mirelui să facă abuz, dar nici să guste din lacrimă doar aşa, din amabilitate. Lacrima miresei este mult mai scumpă decât a mirelui. Fiindcă numai mireasa poate alcătui făcători de lacrimi, adică de minuni. Bune sau rele, aceste minuni scot pacea din război, scot războiul din pace, pot dărâma invulnerabilul, pot repara fluturi, pot descrie cele mai lungi şi frumoase cuvinte pe mormântul unui mire ori al unui privighetor. Tot la fel, lacrima miresei în ochii mirelui este necesară ca apa. Fără ea, ofilirea se suie în irisuri... şi mirele devine inutil în mijlocul Deşertăciunii". Sigur că da! Verigheta... un Cerc victorios, un Gol triumfal umplut cu acorduri şi dezacorduri din Aria Iubirii! Marin Sorescu: "Când îndrăgostiţii au luat peste tot foc,/ se prind de mâini şi se aruncă amândoi într-o verighetă!"
Cerc victorios şi Gol triumfal Scris de Ion Zimbru
