Sigur că da!...Cum spuneam, la întâlnirile pensionarilor în diferite locaţii oficiale, se mai găseşte câte unul cu capul gol şi cu buzunarul plin, care sfărâmă licurici, hăcuieşte libelule, terorizează păpădii...(pe scurt, în cinci cuvinte, îşi suflă mucii în fasole, cum ar zice un mucalit!)...Sigur că da!...Iată, e sâmbătă, e seară, e frumos, e animaţie...în Locaţia X! Unul câte unul, mai rar doi câte doi... soseşte vârsta a treia, urcă scările şi umple sala organizată cu mese multe, dar şi cu locul supranumit ring de dans! Aici, în acest spaţiu primitor şi suficient pentru doi câte doi, patru câte patru, mulţi câte mulţi, domnii şi doamnele povestesc, flirtează, şuguiesc, tac, studiază/cercetează ochi şi gesturi, picioare şi decolteuri, ciocnesc pahare, proiectează şi înfiripează idile, fac propuneri şi invitaţii...şi dansează! Dansează corect, emoţionant, de-ale vârstei, adică de-ale tinereţilor lor, de-ale amintirilor lor, nu de-ale tinereţii cestor de acum!...Sigur că da!...Iată, chiar pe aripile valsului cu Dunăre albastră, chiar în mijlocul ringului, o pereche execută cu toată vioiciunea şi măiestria cei trei timpi ai melodiei lui Johann Strauss! Iată, mişcările trupurilor şi volutele gândirilor lor atrag atenţia şi invidia, dar şi admiraţia şi aplauzele celorlalţi!...Şi dansează, şi dansează!...Şi el nu poate privi în ochii ei, fiindcă-i scund! Scund, însă sprinten! Ochii domnului nu pot decât să se holbeze în decolteul doamnei, că până acolo-i ajunge năsucul! Din când în când, ridică genele şi sprâncenele spre supra/faţa femeii, aceasta-i surâde incandescent, lui îi tremură genunchii, i se hâţână substantivele-n el, emite vorbe fără noimă, e îndrăgostit lulea! După cum îi sticlesc ochii şi după cum îi vibrează bărbia, domnul crede că i-a pus Dumnezeu mâna pe creştet şi femeia la picioare! Nu ştiu ce fel de pupăză şi ce fel de michiduţă i-or fi trecut prin conţinutul scăfârliei, că, brusc, domnul nenea se repede la pieptul doamnei şi o muşcă de sâni...să-i rămână halca în gură, nu alta! Cred că vă imaginaţi grimasa şi durerea şi părerea femeii despre acest curtezan scund, despre acest cicisbeu mărunt! Cred că realizaţi dezamăgirea şi explozia, penibilul şi ne/simţirea, agonia şi sfârşitul idilei! De ruşinea lui (care nu prea se vede) îmi vine să mă fac foreză şi să intru în pământ! Păcat de atmosferă şi de Dunărea albastră! Şi de farmecul general!...Sigur, omul cu capul gol şi cu buzunarul plin este absolvent al Facultăţii de Înalte Studii Inferioare, foloseşte brighidele cu extaz şi mănâncă scorţofele cu smântână!
De la Sublim la Ridicol (II) Scris de Ion Zimbru
