Cât ţine Flacăra unui Chibrit (despre Candoare)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Intră în rochia lungă şi hai să mergem la marginea lumii -
în seara asta, călare pe veşnicie, vin secundele,
ultimele secunde ale vremelniciei noastre călare pe iluzii -
eu am să le prind, am să le opresc,
iar tu, iubito, ia-le şi ascunde-le
în sufletul tău fără loc, fără timp, fără sfârşit,
să fim amândoi o dată, măcar cât ţine flacăra unui chibrit!

Iată, gata, suntem la marginea lumii, la marginea cealaltă -
trebuie să vină, începe să ni se albăstrească sângele,
se aud... fâl-fâl, fâl-fâl... se apropie, n-avem nici o scăpare -
dumnezeule, ce fel zboară veşnicia! -
ia-le, iubito, ia-le şi strânge-le
în inima ta umplută cu milostenie şi candoare,
fiindcă inima mea nu mai are răbdare, nu mai are răbdare!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 1755 ori Ultima modificare Marți, 23 Aprilie 2019 18:07

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.