Supranumit Violonistul fără de Arginţi, omul din titlu des/cânta la toate nunţile şi botezurile şi balurile şi divorţurile şi chefurile şi petrecerile şi sărbătorile din mijlocul părţii de Sud a Moldovei de Nord! Cânta chiar şi la îngropăciuni! Şi la orice fel de despărţiri şi împărţiri cânta! Fără nici un bănuţ cânta! Şi cânta şi din gură, nu numai din vioară! De loc, era din Drăguşeni! Cum auzea că urmează să se întâmple una dintre organizările amintite, imediat pleca la locul faptei! Toată suflarea-l respecta! Şi nici nu se îmbăta! Nici nu băga-n buzunare vro ciozvârtă! Pe scurt, devenise cel mai important/îndrăgit personaj al comunelor şi satelor şi cătunelor din raionul Bereşti şi din raionul Bujor! Era un maestru desăvârşit al valsului, dar se pricepea şi la tangou! Nu mai zic de horă şi sârbă!...Aşadar, iată ce vals şi ce tangou mi-au fost date să le aud din vioara şi din glasnicele vrăjite ale dumnealui, Demult, la serata de absolvire/adio, organizată în clădirea Şcolii din Ghingheşti! Magie, nu glumă!
„Văd ochii mei de altădată/ în fiecare Dumneavoastră!/ Până acum oricare fată/ era muşcată din fereastră!// Până acum, oricare fată/ m-a dat (la Mâine!!!) drept merinde!/ Ieri nu există niciodată!/ Astăzi nu are înainte!// Astăzi, cu ochii pe muşcate,/ simt dinţii Clipelor în oase!/...dau Dezlegare la Păcate/ de-a lungul fetelor frumoase!// Văd vremea de Odinioară/ înmărmurită la fereastră!/...Simt (Supra)Timpul cum pogoară/ în fiecare Dumneavoastră!”//...Negreşit! Nu?
„Să facem (o Clipă) Tăcere/ n-această poveste bizară,/ să vezi ce Curat se aude/ cum Viaţa mocneşte Afară!// Nimic să nu ştie-nţelege/ de unde începe o Roată/ şi unde sfârşeşte această/ Rotundă poveste ciudată!// Să vezi ce se vede Încolo,/ să vezi ce se vede Încoace/ cum Moartea se teme de Viaţă,/ Războiul cum intră în Pace!// Să facem Tăcere şi Roată/ măcar cât fumăm o ţigară!/ Ş-apoi să trăim Împreună/ această Poveste bizară!”//...Negreşit! Nu?
Desigur, a cântat şi „Hora de pe Tâmpa”, şi „Sârba de pe Uliu”! Aproape tot ce se cerea/căuta în Mahalalele Moldave a cântat! Era o revărsare de zori de vară fără cusur şi fără scandal şi fără egal! Parcă-l văd şi acuma pe moş Gheorghe Bujor! La plecare, a cântat nemaipomenit „Valsul Dimineţii”! Apoi, cu violina sub braţ şi cu ochii în lacrimi, a plecat peste deal, de-a dreptul, prin pădure, spre magherniţa lui, din Drăguşeni!...De atunci, n-a mai fost văzut NICIODATĂ!
