Doamna mea de dincolo de uşă, am o rugăminte fără leac:/ fii măcar o clipă mai miloasă, adu-mi (astăzi) fluierul de fag – / fluierul acela de-altădată, când ziceam (din el) de dor prin lunci/ şi te aşteptam să vii pe vale...şi nici pân-acum nu (mai) ajungi!
Ai venit o dată, doar o dată...şi-ai plecat spre deal, departe hăt,/ tocmai unde-ncepe tot nimicul – dacă te întorci, am să-ţi arăt/ ce-ai lăsat în urmă, fără milă...şi ce însemnează ne/dreptate/ într-o clipă cât un veac de veacuri...şi-o mulţime de singurătate!
Doamna mea de dincolo de poartă, în genunchi te rog foarte frumos:/ vino într-o fugă, într-un suflet...adu-mi (astăzi) fluierul de os!/ fluierul acela de atuncea, cel mai drag şi cel mai fermecat,/ cel de când ziceam (din el) doinirea şi stăteam la margine de sat/ şi te aşteptam să vii pe dealul unde doar o dată ai (mai) fost/ şi-ai plecat spre vale, spre departe, spre strâmtoarea altui adăpost!
Poţi să te întorci, superbă Doamnă!...eu (mai) sunt oriunde şi oricum:/ dincolo de uşă şi de poartă, merg pe-acelaşi fantomatic drum!
Car (pe vale) dealul, poate-aude şi-ndurarea ta! car dealu-n vale,/ poate vezi (şi tu) din depărtare, dintre flăcări lungi şi haimanale!/ poate ieşi din gheara veşniciei şi te-ntorci de tot în efemer,/ să-ţi (pe)trec prin fluier toată viaţa de aici şi tocmai până-n cer!
Doamna mea de dincolo de zare, vino până-n lanul meu de orz,/ plin cu maci, cu triluri şi candoare!...(am şi zmeu, şi am şi făt-frumos!...)/ adu-mi măcar una dintre cele nouă fete sfinte din Olimp!/ am să-ţi trec prin fluier toată moartea! altceva nu am să-ţi dau în schimb!
Măcar una: ceea care poartă liră, harpă...şi aduce chin/ celor blestemaţi să-ndure greul amăgirii până-ntr-un Amin!//
Doamna mea de dincolo de vreme, doamna mea de dincolo de timp:/ oare cine ştie să mai cheme (fără tine) fata din Olimp?/ fata care-a fost mereu frumoasă şi mi-a dat de dus şi de întors/ drumul înspre tine, înspre casă...drumul celui vrăjitor din O(r)z?
Doamna mea de dincolo de toate, doamna mea de dincolo de tot:/ în mărunta mea eternitate nu-i nimic...şi chiar că nu mai pot/ osteni-n zadar...trimit rugare să te-ntorci oricum, pe sus, pe jos!/ Adu-mi fata, stăm în aşteptare:/ eu şi vrăjitorul meu din O(r)z!.
[Publicitate: „uite cum trage prostul în pasăre!/...(oare ăsta-i ultimul risc?).../ mă uit ca prostul...şi mănânc zarzăre!...(vine pasărea cu-n glonte în plisc!)]”
