Lecţie de Iarnă (II)

Scris de Ion Zimbru

Sâmbătă, 08 Februarie 2020 00:00

Sigur că da! Odinioară! În satul Jigălia! Viscolul ţine trei zile şi trei nopţi! Zici că totu-i mort, că nimic şi nimeni nu are curaj să scoată nasul din casă! Chiar nu se observă decât fumul ieşind pe bageacuri! Nici măcar o vrabie nu îndrăzneşte să taie văzduhul mirosind şi huind a simfonie albă, prielnică şi la timp sosită pe spaţiul şi timpul ogorât cu osârdie şi cu mulţumire faţă de Dumnezeu! Sigur că da! Cum scriam în ziarul de ieri, moş Constantin Neceli e unul dintre sârguincioşii cestui meleag! Şi nu numai atât! E şi hâtru! Şi dibaci! Şi credincios în cele bisericeşti! Şi iute săritor când cineva-i la necaz! Şi priceput să-i înfrunte frumos şi cum se cuvine pe cei certaţi cu bunul simţ şi cu toate legile nescrise ale firii unui ţăran care ştie cu sapa să netezească obrazul pământului, nu cumva să se împiedice Apa în care a plâns Cel de Sus! Ist moş nu-i cărpănos şi nici zgârie-brânză! Ca orice sătean chibzuit, are vacă bună de lapte, are boi şi căruţă! Nu-i lipsesc douăzeci de oi şi cinci capre! Coştereaţa-i plină cu cincizeci de găini, 20 de gâşte, cincisprezece curci şi zece pichere! De asemenea, are hambarul ticsit cu ştiuleţi, podul încărcat cu grâu! Desigur, nu-i an în care să crească unul sau doi porci! Pe marginea gardului, moş Constantin a avut grijă, încă din tinereţe, să pună cireşi, vişini, gutui, meri şi peri! Nicicând n-a lucrat şi n-a vorbit în doi peri, nu a făcut băşcălie pe adresa nimănui şi nu a luat pe nimeni în iuşca batjocurii, dacă nu a fost cazul! Însă asta nu însemnează că se lasă dus cu preşul, tras pe sfoară ori prins în capcanele şarlatanilor de tot soiul, aceştia fiind nelipsiţi din peisajul rustic din totdeauna! Bineînţeles, acest om de ispravă are şi copii, are şi nepoţi! Pe toţi i-a crescut şi i-a învăţat cu duhul blândeţii, dar şi cu duhul nuielei! Cu vorbă bună, dar şi cu glasnică răspicată! Şi niciodată nu s-a sfiit să le arate cât de important e să-şi vâre-n tărtăcuţă geniala zicere a lui Mihai Eminescu „lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii”! Da! Sigur că da! Şi vin are moş Constantin Neceli! Are „de la vin la vin”, cum se zice printre gospodari! Nu-i lipseşte nicicând, adicătelea! Şi, printre toate aieste multe şi trebuincioase „substantive” comune, dar pe care nu le rosteşte şi nu le strigă şi nu le scrie şi nu le desenează decât cu literă mare, cest Ţăran chibzuit îndemânatic şi socotit are şi puşcă de vânătoare! Cu două ţevi! Şi tare dragă-i mai este această puşcă, deşi nu se dă-n vânt după iepuri sau păsări! Însă nici nu „dă” cu ea-n Lună, ca alţii!...(Stai să vezi!)