Alde ȘLAPI, Alde PAPUCI

Scris de Ion Zimbru

Miercuri, 14 Iulie 2021 00:00

Sigur că da! Hurui de încântare, mă cutremur de admirare şi de gratitudine când văd un (aşa-zis) bărbat „încălţat” cu şlapi! Ori, dacă vreţi, cu papuci! Şi încep să mă nărui când aud zgomotul specific al acestor obiecte în mărşăluire, al acestor lucruri de folosinţă cel puţin îndelungată, dacă nu eternă, al acestor substantive comune, atât de mult visate, pândite, dorite, căutate, iubite, idolatrizate şi chiar sacralizate, culmea, nu de majoritatea femeilor, ci de majoritatea celor cu morgă şi cu pretenţii de mascul! Desigur, v-aţi „prins” că mă refer la voinicul cu şlapi în autobuz, la prefectură, la nuntă, la înmormântare, la magazin, la medic! N-ai nici o şansă, nici un dram de noroc să nu întâlneşti şi să nu auzi târşâiala, să nu-ţi intre-n urechi clămpăneala semeţului cu papuci! Din câte ştiu, aceste obiecte-s accesorii de casă şi de plajă, nu de umblat cu ele-n tramvai... şi-n dezgustul şi-n sfidarea celor mai elementare norme de comportament decent! Ce-ar fi, dacă aceşti virtuoşi/vajnici purtători de şlapi în biserică, ar fi obligaţi să se ducă şi să umble cu paltonul pe plajă?... Imagine tipică, sufocantă, oripilantă, căpietoare-n troleibuz/autobuz: neînfricatul cu şlapi şi vigurosul cu papuci!... Şi nu oricum, ci răscrăcărat, turuitor, strident, afişând un fel de „fericire” justificată din punct de vedere fizic şi moral! Şi, din când în când, ca să nu fie tabloul incomplet, ca să nu lipsească nimic, nici un detaliu din cest real ritual cotidian, făt-frumosul alb sau negru, junior sau senior, se „descalţă” de şlapi şi se scarpină-ntre deşte, cu-n stil şi c-o precizie demne de talentul, de „farmecul” şi de „faima” unui magician al nesimţirii! N-ai cum să nu te uiţi! N-ai unde să întorci capul! Fiindcă, încăperea automobilă-i plină cu acest soi rezistent, cu această rasă durabilă, cu această categorie dominantă, imorală şi amorală deopotrivă! Se poate propune şi se poate finanţa şi se poate ctitori oricum şi oriunde şi oricând o Statuie a bărbatului în papuci, o Catedrală de slăvire şi de admirare a bărbatului cu şlapi! Deoarece - nu există nici o îndoială şi nici un fel de temere - acest tip/fenomen se află în evoluţie, nu mai e loc pentru nimeni şi pentru nimic pe scara ierarhică a civilizaţiei contemporane... şi nu trebuie lăsat să se piardă în negura istoriei asemenea exemplu de model! Pentru că, parol, ist specimen are/conţine „ceva” din eroismul tragic al celor care, în vreme de iarnă, dorm îmbrăcaţi, ca să nu se murdărească de la plapumă… şi, în vreme de vară, se pişă contra vântului, ca să se spele (şi) pe picioare!... Slăvire şi admirare!