Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou". DUPĂ APUS (mic... tratat de singurătate)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, după apus,
tu n-ai avut un strop de milă.../ şi ai plecat la cel de sus!

e mai deştept - nu am ce zice -/ şi-i mai înalt, şi-i mai frumos -
cum să refuzi atâta slavă/ şi să te duci la cel de jos?
cum să dai ditai nesfârşire/ pe-un biet mărunt, biet pieritor?
cum să laşi singură o steauă.../ şi tu să umbli după dor?

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, lângă mister,
să fii o simplă efemeră/ lângă un simplu efemer,
să ne aprindem doar o clipă,/ cât ţine micul infinit -
tu (mi)-ai suflat în lumânare/ şi-n timp şi-n spaţiu şi-n chibrit!

şi-apoi te-a prins nemărginirea/ celui înalt, fără apus -
ai azvârlit uitarea-n jururi.../ şi ai plecat la cel de sus!

Citit 4432 ori Ultima modificare Joi, 12 August 2021 23:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.