Sunt în staţia de autobuz, exact unde două străzi (Prelungirea Brăilei şi Oltului) "dau una-n alta, ca proastele", cum adevărat şi original compară şi grongăneşte poetul Mircea Dinescu. Sunt... (aşa cred, încă)... şi aştept paralelipipedul pe roţi, numărul 9! Dinspre unde trebuie să apară, se vede nea Ion Mutelcă. Vine agale şi lămurit. Mă salută. Îi răspund. Cică se duce la Primărie să (nu) rezolve niscai probleme vechi de douăzeci de ani. Cică s-a săturat de iastă Demagogie. Cică-i neapărată nevoie-n Ţară de-un Ion Luca Caragiale şi, cum am mai scris în cest colţ cu apucături contemporane, de Catedrala Mântuirii Neamului Prost. Cică-i strigător la Cer şi la Sarsailă când n-ai cum să nu observi nemernicia din decor. Chiar din staţia asta, adică. Ce, adică?... Păi, iată cum cinci măgădăi stau pe vine şi fumează şi beau cafea! Până vine autobuzul, ce să facă?... Da, paralelipipedul vine harnic şi important dinspre Dormitorul Sfântul Lazăr! Ca la o comandă şi ca la un semn nevăzut, alde ţigară trag ultimul fum lung şi adânc până-n rotule, azvârle chiştoacele şi paharele la întâmplare şi se năpustesc! Desigur, realizaţi că expiră restul/damful în autobuz! Pute aşa de tare, că te prăbuşeşti secerat şi gata de popă, dacă nu te sprijini! Nu mai adaugi şi faptul că izul ucigător poartă şi "amprenta" unui ciocan de rachiu matinal, aşa, să se comporte brici muşchiul şi mintea în câmpul muncii dumnealor! Nu?... Nea omul Mutelcă îşi face cruce, i se întorc maţele pe dos şi mă roagă să coborâm la prima staţie! Îi urmez sfatul şi rugămintea fiindcă nu vreau să dau colţul în autovehicul şi fiindcă vreau să mă ţin de Cuvânt faţă de Iubita mea fără metehne, distinsa în veci Domnişoară Sine Qua Non! Nu?... Îl iscodesc pe prietenul nonagenar şi vizibil consternat de scenele tocmai derulate, cam ce părere are despre! Aud: "Nea Zimbrule, cred că numai croitorii din ziarul de ieri mai pot ortografia, conjuga şi declina ist social imund, mizerabil până-n măduva osului sacru! Altfel, adică aşa cum se petrece, se duce totul în râpă, mai ales că orașu-i plin de gropi şi ruine cu nemiluita!"... Da... din nefericire, are dreptate moş Mutelcă! Oleacă mai încolo, chiar vedem o groapă plină cu trei băieţi sprijiniţi în lopeţi! Doi se odihnesc şi unul e-n pauză! Îl aud din nou pe moş Ion: "Îţi dai sama ce fac omuleţii ăştia? Dacă nu, îţi spun eu! Meditează! Apoi, ca nişte buldozere, se reped la mormanul de balast şi-l fac praf! Adică se chinuiesc să pună virgulă între subiect şi predicat! Până-n seară, după cât sunt de strădalnici, sigur reuşesc! Viitor de aur ţara noastră n-are! Nu-i aşa?"
Viitor de Aur Țara noastră n-are Scris de Ion Zimbru
