În urmă cu aproape 33 de ani și jumătate, eu, Alin Măcăleandru, am primit și m-am bucurat de repartiția unui apartament pe strada despre care am scris în ziarul de ieri și de alaltăieri
Fără să intuiesc/știu măcar o clipă ce panaramă și ce grozăvii mă așteaptă, am ajuns la/pe Scara Oschi. Bloc nou-nouț, curat, dotat cu camere spațioase: una dintre cele câteva ultime clădiri pe care le-a mai finanțat și le-a mai construit Combinatul Siderurgic din Galați. Bucuria evenimentului a fost de foarte scurtă durată. Fiindcă, după nici o săptămână, proaspăt-mutații s-au și apucat să-și demonstreze/aplice ideile i/novatoare în direcția/sensul spațiului locativ, în materie de ”îmbunătățire” a dimensiunilor și a unghiurilor dintre tavane, pardoseli și pereți. Cum spuneam, ”vizionarii” s-au năpustit în arsenalul miasmaticei Demos Kratos, s-au înarmat până la gât... și s-au pus pe treabă, adică pe dărâmat/distrus. (am spus și spun ”până la gât” deoarece acești sfărâmători nu au avut cap, și nici acum, după atâția ani, nu se vede și nu se aude că au/ar avea ceva pe umeri)... Mărturisesc fără nici un ascunziș caracteristic ticăloșilor: în aproape 33 de ani și jumătate nu am avut măcar O ZI DE LINIȘTE! Nu, greșesc! Nici măcar O SECUNDĂ DE LINIȘTE NU AM AVUT!... Adicătelea, altfel interpretat, după mai mult de O GENERAȚIE ȘI JUMĂTATE încă se taie, se rupe, se azvârle!... Sigur vă puteți imagina, cei câțiva care respingeți/condamnați aceste apucături de indivizi catastrofici, cam ce însemnează să alăptezi un copil, să-l legeni, să-i vorbești despre viitor frumos, să-l adormi... și, deodată, să vezi/auzi trepidația năpustindu-se din toate părțile, exact cum numai la asedierea Stalingradului s-a petrecut!... Mai poate dormi și visa pruncul sub comportamentul criminal al cestor DEMOCRAȚI? Mai poate crește normal psihic și fizic sub asaltul cestui CAPITALISM pestilențial? Ce să-i spui și ce să-i faci unui copilaș cu ochii măriți și continuu deschiși de groază când nenea/vecinul/imbecilul face ”curățenie” cu buldozerul? Când fiecare-și bortelește prezentul cu cele mai zgomotoase scule, imaginându-și că ”o să fie în rând cu lumea”, cu toți cei de aceeași teapă, adică? Când nesimțitul abrutizat de analfabetism și rachiu se scarpină-n dosul constituției, dacă-i vorovești de viitorul copiilor în aceste condiții insuportabile? Când nu-l interesează nici copiii săi, pe care i-a făcut în iureș de picamer și manele?... (Stai să vezi!)
