Ce ”chef” de ”viață” să (mai) ai când dai peste atâta nesimțire/dobitocenie și atitudine democrată?... (am spus/scris ”dobitocenie”! dar vă rog să mă iertați pentru că am jignit/descalificat dobitoacele, punându-le lângă nesimțiții cești supranumiți, fiecare, emfatic, ”homo sapiens”!... animalele/păsările/insectele nu se comportă așa, nu-și dau ”arama” pe față, nu ripostează când sunt date drept ajunse/căzute în nu știu care pricină!)
Așadar, cu toate aceste ”instantanee” rămase pe retină și pe scoarță, merg să-mi cumpăr niscaiva substantive de ”uitat” și de ”șters” imagini detestabile. E firesc să nu păstrez ”cadre” care-mi sfârtecă sufletul, care-mi înspăimântă și-mi astupă circumvoluțiunile, care-mi determină înverșunări/nădufuri greu de ținut în rezervă/respect. Cumpăr paliativul de uitat/șters, îl consum dintr-un singur gât, mulțumesc lui Dumnezeu că-(mi) mai dă asemenea amăgitoare... și mă-ntorc spre domiciliu, poate găsesc măcar un atom/o secundă de LINIȘTE într-acest spațiu căruia ar trebui să i se pună CASĂ. Mă-ntorc lent, per pedes și cât se poate mai pe departe de aglomerația inevitabilă deoarece acești/acei vro câțiva umblători se înghesuiesc la orice intrare/ieșire. Mă-ntorc pedestru fiindcă nu vreau să mai ”particip” la democrația din autobuz, evit să mai aud tot felul de leorbăitori/leorbăitoare la telefon!... Sigur că da!... Iacătă, deja mă aflu la capătul dinspre Nord al străzii ”Fanfaronilor”, deja sunt la câteva sute de metri de Scara Oschi. Și - ca să (mi) se arate că această Scară își merită, cu asupra de măsură/intensitate, numele pârdalnic - aerul/văzduhul începe să vibreze/trepideze, să se adune și să se scadă și să încerce să părăsească zona, să fugă din ghearele mizerabile ale ”locatarilor” puși pe ”renovare”! Fiindcă, din fiecare clădire/bloc se răspândește/năpustește zgomotul infernal provocat de imbecili, de niște ”minți” cuplate la snobism, la penibil, la teroare! Adică de niște ”minți” CA LUMEA, cum se pronunță vocea ”spiritului” de șleahtă, grămadă, liotă, gașcă! Adică un fel de camarilă de scară, de stradă/trotuar, de cartier, de colț... de nimicit orice semn de instaurare a LINIȘTIRII, de facere și aducere și așezare a ORDINII taman unde i-i locul: printre OAMENI!
Da, doamnelor și domnilor, ceasta/i ATMOSFERA ”creată” de-alde HOMO SAPIENS! Alde HOMO NESIMȚITUS, mai bine zis! Nu?... Oricum, nu am alternativă! Trebuie să merg ”înainte” și să ajung unde STAU într-un calvar continuu!... (Stai așa!)
