Lauri, Balauri, Coclauri...şi Poezie (II)

Lauri, Balauri, Coclauri...şi Poezie (II)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Mai mare dragul să stau în uşa/faţa bordeiului şi să ascult recitaluri lungi de Poezie în zile şi nopţi nemaipomenite de pe timpuri şi vremuri antice! Regale cu poeţi vii, din poeţi vii şi din poeţi morţi! Cu actori profesionişti şi amatori! Şi cu ascultători sătuli de prezentul material ticălos! Cu premii mai abitir decât Atunci, în Grecia şi în Roma, când locul trei era un trandafir de Aur, locul doi era un trandafir de Argint şi locul întâi era un trandafir Natural! Aici şi Acum, toate premiile vor fi naturale! Că lauri sunt peste tot! Chiar şi balauri sunt peste tot, cu grămada şi cu nemiluita! Şi nu numai lauri şi balauri avem, din fericire! Avem şi zmei, şi ilene, şi feți-frumoşi! Şi împăraţi mai sunt! Mai sunt tot felul de împăraţi: roşii, verzi, albaştri, multicolori! Dar împăraţi normali la trup şi la suflet! Cu cai sub şa şi cu livezi numai şi numai cu mere naturale! Nu din ăştia cu cai-putere, fructe artificiale şi fast food! Împăraţi şi împărătese care gândesc în basme şi spun în poezii, vorba lui Mihai cu Moldovă, cu Ipoteşti, Veronică şi Creangă fără cusur!

Uite, stau lângă bordeiul încă nesăpat şi mi-i imaginez pe sătenii mei şi ai voştri adunaţi în amfiteatrul (natural!) despre care scriam în ”Viaţa liberă” de ieri! Şi pe actorul Vasile Dănilă recitând impecabil din Emily Dickinson: “Viaţa mi s-a închis de două ori înainte de sfârşit;/ şi, totuşi, rămâne de văzut/ dacă Viaţa Veşnică îmi va dezvălui/ al treilea eveniment, nepetrecut,/ dar atât de mare, de deosebit faţă de celelalte două,/ încât mi-e cu neputinţă să-l imaginez, să-l discern./ Despărţirea este tot ce ştim despre Paradis/ şi tot ce ne trebuie pentru Infern!”… Desigur, ecoul cestui poem se răsfrânge până dincolo de Antichitate şi se întoarce în auzul cestor ştiutori de mare credinţă în adevărul tocmai rostit! Dar ce fel se întoarce! Şi ce fel se aude! Cu tot cu Iisus se întoarce! Cu tot cu El ne aduce aminte că ”Despărţirea-i tot ce ştim despre Paradis!”

Gata, primul recital Imaginar s-a sfârşit! Trebuie să-l aştept, să-l construiesc pe cel Real! Şi să-mi sap şi lăcaşul de Veci, adică lăcaşul de tragere în Eternitate, adică bordeiul îndepărtării de Rai şi de Iad, adică sanctuarul în care doar Poezia oficiază sacrificiul Necesar!

Iau sculele lăsate de tata. Lăsate cu limbă de viaţă şi de moarte. Astea-s cele mai bune scule pentru sanctuare. Atunci, cu astea a săpat Purtătorul de Biruinţă la rădăcina Viitorului Trecut şi mi-a adus o roabă de Timp. Să nu mă mai jelesc niciodată că nu-mi ajunge şi că nu am!… Iau sculele (nişte unelte, şi astea!) şi mă apuc să încep!… [Să auzi şi să vezi!]

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 700 ori Ultima modificare Marți, 18 Iunie 2024 14:32

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro