Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă! Şi trebuie s-o iau ca atare! Trebuie să plec numaidecât! Pentru că, ştiţi şi dumneavoastră la fel de bine, o secundă nu durează mult, dacă nu sunt obişnuit să nu dureze puţin, mai ales că asta este Prima din cele câte or fi ne/numărate (încă) pe linia Aceea din palmă!... Da, trebuie să mă urnesc Înainte, şapte ani! Însă, pasămite, mi-i cam frică, mi-i frică dinadins, pe-ndelete!... Mi-i frică reală, fără farduri, naturală, autentică, exemplară!... Dar, iată, începe să-mi intre curajul în sânge, în oase, în suflet, în gând!... Parcă aşa spunea: "dacă vrei curaj, încearcă să-ţi fie frică!"...
Sigur că da! Făt-Frumos mă simt, nu altul! Sunt în stare, adică! În stare de urnire, de primul pas pe mers Înainte... şi în căutarea celor Şapte ani de Acasă!... Cei Şapte ani de Acasă nu-s aşa, aiurea, cu nemiluita, la îndemâna şi la cheremul meu, prin ogradă şi prin grădină, prin jurul Ei! Cei Şapte ani de Acasă nu-s Acasă, adică! Sunt mai încolo, mai departe, mai greu de găsit... şi de văzut dacă-s ai mei, dacă nu-s anii altcuiva, dacă-i merit, dacă-mi vin, dacă nu mi-s mici, dacă nu mi-s mari...! ...
Da! sigur că da! de acord! plec! sărut mâinile! bună ziua! mi-i frică! am curaj!... Gata, plec Înainte!... Care Înainte? unde-i acest Înainte? încotro-i sensul cestui pârdalnic Înainte?...
Mă uit peste tot, dar nu observ nici un fel de Înainte întinzându-mi braţele, făcându-mi cu ochiul, dându-mi repere, semne de circulaţie prin necunoscut, sfaturi...!... Sunt în dilemă, cum se spune când nu ştiu, când nu mă pricep, când ignor, când o fac pe deşteptul şi confund Noaptea cu Întunericul şi Ziua cu Lumina!... Şi uite-aşa stau blocat la începutul dinspre plecare al porţii! şi uite-aşa începe să-mi fie din ce în ce mai frică! şi uite-aşa încep să fiu din ce în ce mai plin de îndrăzneală!... Undeva, la spatele meu, Ea-mi aude şi-mi vede Urzeala Simfoniei din ziarul de ieri, se apropie de încurcătura pe care Perfecţiunea mi-o întinde drept Încercare... şi-mi şopteşte: "Înainte-i peste Tot, Înainte înseamnă în toate direcţiile, oricum, oriunde şi oricând te-ai uita!! Numai Înapoi nu înseamnă! Deocamdată!... Deocamdată, mergi sănătos!... Pe aici ţi-i şi ţii drumul, da?... Ne vedem după Şapte ani!... Şi să nu priveşti peste umăr!... Doar să-ţi aduci aminte! Da?"... [Stai aşa!]
