O plimbare printre vii (despre mâncare)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Şi tot mănânc, şi tot mănânc eternitate...

plătesc tribut, cu viaţa, cestei lăcomii...

şi uite-aşa mă-ndepărtez de prima moarte

şi merg spre-a doua, să mă satur, printre vii!

 

Nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea,

doar şchiopătez şi mă întreb, din când în când:

dacă iau prima şi o scad din următoarea,

nu îmi dă rest această viaţă de...pământ?

 

Or, dac-o iau şi o adaug la cealaltă,

ce-mi dă? nu-mi dă ce n-am mâncat, însă mănânc?

şi viaţa nu-i, cumva, un fel de hrană caldă

pentru cea care n-are nalt şi nici adânc?

 

Şi moartea nu-i, cumva, un fel de hrană rece

pentru-acest rest mărunt de/mers nimăcăieri?

deşertul nu-i deşertăciunii sclav şi rege

când ea-i regină peste mâine minus ieri?

 

Şi uite-aşa se tot mănâncă între ele...

eu le înghit pe amândouă, sunt atent

să nu fac dâră, s/fărmături, gunoi, surcele...

să nu-i fiu vieţii şi nici morţii repetent!

Citit 7480 ori Ultima modificare Joi, 13 Iunie 2013 16:48

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.