Vând cioburi de viaţă la preţ de nimic...
(mă ucide această avere)...
fiecare atârnă curat în cârlig
şi unic din punct de vedere!
Fiecare e plin de frumos şi de rost
şi poartă trecutu-n lucire...
trecutul de când cât pe ce să fi fost
tuturor poeziilor mire!
N-aveţi nici o frică, veniţi orişicând,
nu am câine rău la intrare,
nu bateţi la poartă, nu staţi la rând...
aveţi câte-un ciob, fiecare!
Alegeţi încet, până când veţi găsi
misterul luminii din care
aţi vrut să mâncaţi şi să beţi într-o zi
cu genele lungi şi amare!
Nu cumpără nimeni...privesc ofilit
plecările voastre prin curte...
iau viaţa în spate ca pe-un vârf de cuţit
şi o duc la obiecte pierdute!
