În fiecare an, de la începutul lunii Ianuarie până la sfârşitul lunii Martie, plec în Germania. Mai exact, în localitatea Vornstadt, un orăşel foarte curat, cu oameni civilizaţi, respectabili şi respectaţi. Nu plec la plimbare, ci la muncă. Fiindcă, printre alţii, nu-mi place să pierd timpul. Îmi place să-l folosesc. Să-l trăiesc, nu să mă trăiască el pe mine. Aşa m-au învăţat părinţii mei, nişte ţărani din judeţul Vaslui. Nişte ţărani care au muncit şi muncesc toată viaţa. Nu din ăştia mulţi şi şmecheri, întreţinuţi, asistaţi, atârnaţi, puturoşi, alunecoşi, păcălitori, colţari, scuipători, ticsiţi cu sfânta lene şi marele mucenic somn, mari pofticioşi şi mari amatori de pomeni particulare şi de stat, cu VMG (venit minim garantat) la bază...şi cu capul gol, bineînţeles!...Sigur că da! Mă duc să-mi întrebuinţez muşchii, inima, creierul şi sufletul la Herr Gernot, un podgorean (vintzer) cumsecade, renumit (toţi sunt renumiţi aici)...şi foarte sincer şi cinstit...(aici, fiecare pune inimă şi suflet în tot ce face...fiindcă, fără acestea, nu se face nimic, nu?)...Neamţul are douăsprezece hectare de vie, doi copii şi doi părinţi. Toţi muncesc în/pe această proprietate, din care trăiesc onorabil. Nimeni, dintre cei ca mine, nu are voie să muncească fără contract. Herr Gernot nu "înghite" munca la "negru"!...Aşadar, cu contractul în buzunar, fără nici un gram de suspiciune din ambele părţi, muncesc în vie. Ştiţi ce se face în vie, în perioada ianuarie-martie, nu? Se taie, se strânge, se aşează, se pregăteşte, se găteşte, se mângâie, se apreciază! Se discută cu viţa şi cu seva în adormire! Se pune în balanţă sufletul muncitorului şi sufletul viei! Se scade şi se adună! Se trage linie! Şi, dacă sufletul omului plus sufletul viei rezultă două în unu, înseamnă că putem spera la "In vino veritas", celebra expresie latinească, venită pe linia Pliniu cel Bătrân, Erasmus şi Herodot, putem citi Omar Khayyam, poetul şi astronomul persan, care a scris cele mai frumoase poezii/catrene despre vin: "Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată./ Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare./ Căci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are/ Măcar un singur prieten cu inima curată!"...(Sigur că da! Nu?)...De regulă, eu mă ocup cu strângerea viţelor rezultate prin tăiere. Acestea nu sunt cărate şi depozitate în afara podgoriei. O maşinărie specială, cum numai un cap de neamţ putea să născocească, vine şi le toacă, le mărunţeşte, le sfărâmă, le face praf şi pulbere...şi le lasă prin vie, drept îngrăşământ. Natural, nu? Stai să vezi!
Două în Unu: sufletul omului şi sufletul viei! (I) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
