Cum de/scriam în ziarul de ieri, pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, într-o casă veche şi încă arătoasă, locuieşte tovarăşul Costică Cicoare, văduv şi cu toţi ai săi copii plecaţi în Patrii mai bune, conduse de Capi, nu de Dovleci săriţi de pe fix!...Pe strada Eminescu, la numărul 13 bis, într-o casă la fel de străveche şi încă arătoasă, zidită exact în acelaşi timp cu poezia lui Barbu Nemţeanu despre Galaţi, locuieşte tovarăşa Marghioala Mânătarcă, vădană şi singură din aceleaşi motive ca şi C. C.!...Într-o seară de duminică, M. M. se găteşte corespunzător şi merge la mitingul/protestul „dedicat” infractorilor şi hoţomanilor din Palatele şi din Casele Poporului Românesc din Ţara noastră! Merge cu mare atenţie, să nu-şi întrerupă vro gleznă, vrun femur, vrun radius ori vrun cubitus pe alunecuşul cel de toate zilele cestei ierni autentice cum altădată! Merge cu pas elegant, ca o pichere cu arcuri proaspete continuu, ca o balerină bucuroasă că a scăpat ca prin urechea acului când era cât pe ce să se înece de tot în Lacul Lebedelor suspecte de răceală păsărească, fiind salvată de-un rom dezinformat în legătură cu faptul că marghioalele şi mânătărcile nu-s comestibile, chiar dacă romul este mult mai rezistent la viruşi de găină decât tovarăşul Rasputin la cianură!...Şi cum merge ea aşa, precum de/scriu, taman în faţa Cinema „prof. Ioan Manole”...(câtă lipsă de fantezie, Dumnezeule!)...dă năsuc în nas şi piept în pieptuţ cu fostul ei coleg de copilărie şi şcoală şi adolescenţă şi facultate, tovarăşul C. C.! Se salută şi se îmbrăţişează cu a/plecăciuni şi cu mănuşi din lână sintetică, îşi surâd enigmatici şi aproape surprinşi de ceastă întâlnire după atâţia de comunism şi de capitalism deopotrivă, adică de celebra „democraţie populară” (dinainte de Decembrie 89) şi de şi mai celebra „democraţie cultă” de după data din paranteză, dată în care tovarăşa Elena şi tovarăşul Nicolae au fost asasinaţi de propria lor camarilă, aşa, pentru ca să li se ia locul şi să transforme republica România într-un morman de fiare vechi, dar şi într-o adunătură de fiare proaspete, flămânde, puse pe rapt şi căpătuială, pe trădare şi indiferenţă, pe neruşinare şi pe sfidare, pe „reformarea” Învăţământului până la sfărâmare, până la transformarea Instrucţiei Publice în activitate inutilă şi plictisitoare!...(Aveţi puţintică răbdare!)...
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (II) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
