Sigur că da! Ce bizară/ilară întâmplare să te întâlneşti, după atâţia şi atâţia ani, la un miting de protest împotriva Nesimţirii! Oare câte şi ce fel de planete s-or fi aliniat şi s-or fi hârjonit şi s-or fi ciondănit şi s-or fi drăgostit...de s-a putut crea posibilitatea unei asemenea revederi? Ce frumos şi neaşteptat şi răscolitor: Cicoare şi Mânătarcă la Casa de Cultură a Sindicatelor! Ce ademenitor răsună: Casă de Cultură! Chiar se aude copleşitor acest Ecou dispărut de mult timp din peisajul gălăţean! Şi câtă Omenime adunată în faţa Culturii, să strige elegant şi persuasiv împotriva Minciunii ridicate la rang de Stăpână în Ţara unui oarecare Nimeni cu aroganţă şi mustaţă de intelectual penibil şi penal! Şi ce pancarte cu îndemnuri mobilizatoare, chemătoare la dărâmat Vavilonia, la eradicat Valma, la stârpirea Paraziţilor înrădăcinaţi la toate nivelele şi nivelurile de Viaţă şi de Moarte în Patria ajunsă sub cel mau parşiv sistem, adică în ghearele ascuţite şi răpănoase al Democraţiei! Şi ce bucurie pe capurile manifestanţilor! Prematură, desigur! Că niciodată şobolanii nu părăsesc silozul de bunăvoie! Şi niciodată nu se pot stârpi ploşniţele decât prin măsuri radicale şi cu soluţii extreme, mai ales într-o vreme când şi puricii au păduchi! Şi cât scuipat la furcă şi pe caldarâm! Şi câtă efervescenţă în văzduhul haşurat şi ferfeniţit de entuziasm! Şi cât de multă convingere că, de mâine, gata, Bastilia bucureşteană închină Flamura Trădării şi prezintă scuze şi cere iertare celor pe care ia tot păcălit mai mult de-un sfert de veac!...Însă, spre surprinderea Mulţimii Vide, Costică şi Marghioala au rezerve foarte serioase când îl întreabă pe domnul Ionescu „pentru ce protestezi?”, iar acesta răspunde „protestez pentru Corupţie!”...Aşadar, Cicoare şi Mânătarcă se opresc pe marginea de nord a mitingului de sud, îşi repliază visurile şi gândurile şi principiile, îşi fac şi câteva semne de cruce mare din creştet până la picioare, invocă de câteva ori, cu ochii spre Cer, Adevărul lui Valeriu Sterian „Doamne, vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din Oameni!”...şi (se) întreabă reciproc, în acelaşi timp, spontan, fulgerător, brusc, deodată, concomitent şi instantaneu: „Ce părere ai?”...Costică se umple (ochi) cu expectativă! Marghioala se umple (la fel de ochi) cu un soi de aşteptare mai grea decât Combinatul Siderurgic pus pe butuci de către cea mai Puturoasă grecoaică din Totdeauna: cucoana Demos Kratos!...(Aveţi puţintică răbdare!)...
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (III) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
