Emoţionaţi şi tăcători, C.C. şi M.M. se apropie de palatul străvechi, dar destul de impozant, aflat pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, încă de pe vremea când tânărul poet Barbu Nemţeanu, mort la doar treizeci şi doi de ani, nemurea Galaţii prin celebrele versuri de pomină „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma...”!...Zidurile acestui palat cu aer cvasi/medieval sunt învelite-n iederi misterioase! Uşile mari, grele şi uşor scârţâitoare încarcă atmosfera cu-n fel de suflet lugubru, ca şi cum ai pătrunde-ntr-un platou în care se filmează scene de groază! Palatu-i cu demisol, parter şi-un etaj, cu câte patru odăi somptuoase şi înalte la fiecare nivel! Ferestrele-s mai degrabă nişte vitralii maronii, şi ele adăugând mult straniu la totalul cam spăimos al cestui imobil gol şi, desigur, huruind de Istorie, chiar ispititor până la limita pulsului suportat de cea mai corectă cardiogramă realizată prin grija şi prin profesionalismul celui mai bun cardiolog cordial din partea de Sud a Moldovei de Nord, domnul Victor Inimărea, doctor inimos incontestabil în aorte, auricule şi ventricule, dar şi-n circulaţia globulelor albe, roşii (şi albastre) pe bulevardele, străzile şi aleile întortocheate dintre creştetul şi talpa unui om, cum e Costică, de pildă!
C.C. şi M.M. intră-ntr-a patra odaie de la etaj şi se aşează la o masă veche, la fel de veche, din stejar masiv, cu tăblie groasă şi cu încrustaţii tocite de Trecere prin Timp! Cicoare aduce două pahare înalte şi delicate, umplute pe jumătate cu lichior de ridichi negre! Aduce şi cheseaua cu dulceaţă din cireşe amare, negre! Aduce şi un bol cu icre negre, cumpărate de la vecinul său, nonagenarul Mitică Morun, pescuitor împătimit în apele tulburi ale Democraţiei! Aduce şi-un catastif vechi, vechi tare...învelit în coperte negre, colbuit şi ademenitor, parcă! Apoi (cu cea mai calmă şi blândă voce măsurată vreodată la sonometrul lui Nicolae Furtună, unic expert în zgomote la renumita Agenţie de Protecţie a Mediului, şi cu cel mai normal puls înregistrat vreodată, în ultima sută de ani, la cardiograful lui Inimărea) o roagă/invită pe madam Mânătarcă să se servească! Şi, în aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură sufletească, îşi face trei semne de cruce şi strigă...în şoaptă: „Jos Guvernul!”...Bineînţeles, după cum bănuiţi sau ştiţi, Guvernul nu se sinchiseşte, are dureri în Cotul Pisicii şi-n Curbura Carpaţilor...şi rămâne la fel de nesimţitor, la fel de caustic şi de pus pe treabă mare în Palatul Victoriei împotriva noastră!...(Aveţi puţintică răbdare!)
