Poveste cu o Scară... la scara Unu pe Unu (V)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Sigur că da! Iată, a trecut aproape o săptămână, dar monşer Ion Emil batog nu s-a întors! N-o fi găsit Orizontul potrivit? O fi greşit Orizontul? Şi dacă nu există al Zecelea Cer? Însă, oare, al Nouălea Cer o mai fi la Locul lui? Dacă a umblat cineva/careva la el... şi l-o fi mutat în altă parte… şi l-o fi luat acasă, poate? Căci eforul e destul de bine orientat în „lumesc” şi-n „ceresc”, şi nu are cum să nu se „prindă” dacă vrun lacom o fi umblat la Bunul tuturor! Din câte-l cunosc, omul acesta nu abandonează (cu una, cu două) un Vis pentru care a muncit toată viaţa şi nu se dă bătut nici de Soartă, darămite de vro intenţie/faptă omenească rea! Şi nici nu cred că s-a rătăcit! Dacă ar fi plecat spre Orizontul Asfinţit, poate n-ar fi avut şanse de izbândă! Dar, din câte am înţeles din scrisoare, a plecat cu scara-n spinare spre Orizontul Răsărit, spre Lumină, spre Curăţenie, spre Des/Tăinuire! Încerc să încep să cred că trebuie să mă duc după el! Încerc să încep să cred că-i la strâmtoare, cum se spune!... Da, sigur că da! Mă duc după el! Din aproape în aproape mă duc după el! Adică din Orizont în Orizont! Şi nu-i! Nici ţipenie! Şi-l strig! Nu răspunde! Oare nu vrea să răspundă? Sau face băşcălie de acela care nu-i în stare să-(şi) facă Scară (până) la Cer, adicătelea de mine? Ori... (ferească Sfântul!)... o fi alunecat pe Scară şi Visul i s-a transformat în nenorocire? Totuşi, eu nu cred că s-a petrecut nimic Rău! Dar unde-o fi? Nu cumva s-a suit la Cer şi nu vrea să mai coboare, nu vrea să se mai întoarcă, aşa cum a promis? Şi, dacă-i aşa, de ce nu găsesc Scara, măcar? Doar n-o fi „tras-o” după el! Şi la ce să-i mai trebuiască Scară (până) la Cer dacă a ajuns la Destinaţie, la Capătul Visului? Nu se poate să nu-l aflu, chiar dacă ar trebui să-(mi) fac (şi eu) o asemenea Scară şi chiar dacă ar fi nevoie urgentă să dezleg toate baierele Cerului şi să cotrobăiesc prin toate măruntaiele cestui Sus În/Depărtat, In/Diferent... şi atât de aproape... la Orizont! Nu?... Sigur că da! Iată, le-am cercetat toate! Şi pe cele din Răsărit, dar şi pe cele din Asfinţit! Şi pe cele dinspre Miazănoapte! Şi dinspre Miazăzi! Nu-i şi nu-i! Şi iarăşi încerc să încep să cred că s-a întâmplat o Minune, ceva! Iarăşi încerc să încep să cred că nici o Scară nu poate ajunge (până) la Cer! Că numai şi numai prin Dumnezeire se poate descoperi şi se poate pricepe... (şi se poate şi „vedea”, şi se poate  şi „auzi”)... cum cele Ceruri (Nouă, Zece... Câte-or fi) sunt Aici, la fiecare Uşă, la fiecare Fereastră, adică sunt cu Centrul peste Tot!... (Stai să vezi!)

Citit 863 ori Ultima modificare Miercuri, 09 August 2017 16:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.