Mai mare dragul să stau în uşa/faţa bordeiului şi să ascult recitaluri lungi de Poezie în zile şi nopţi nemaipomenite de pe timpuri şi vremuri antice! Regaluri cu poeţi vii, din poeţi vii şi din poeţi morţi! Cu actori profesionişti şi amatori! Şi cu ascultători sătuli de prezentul material ticălos! Cu premii mai abitir decât Atunci, în Grecia şi în Roma, când locul trei era un trandafir de Aur, locul doi era un trandafir de Argint şi locul întâi era un trandafir Natu ...

cu mâinile prin luturi de oale şi de casă,cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama,cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă –mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama! desigur, nu e vreme de „alt fel”, nu e vremede „nu”, de „mai încolo”, de „ce”, de „nu se poate” –nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme,chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate! nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdareaşează-ntru iubire de păsări şi ...

Îşi face bordei în coasta lui moş Ghiţă Fluture şi a ţaţei Niculina. Coasta de din vale de gardul lor, nu coasta lor anatomică, desigur. Nu s-a zbătut să obţină aprobare pentru a-şi ridica palatul subpământean. Că doar n-o să vină edilul rural să-i dărâme cuibarul subteran. Şi, chiar dacă va catadicsi  să vină, n-are decât. La mintea lui (şi la mintea celor ca el) te poţi aştepta să apară cu vreun ordin de evacuare, cu vreo amendă contravenţională, cu pol ...

(!) şi merg, şi merg...poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ERGO SUM, chiar dacă SUM prin grâu, prin gară şi prin lunci – uitat de zei, chiar dacă SUM prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere „am”, cum cere „în”, cum cere „doi” (!) (!) şi merg şi merg...poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n ...

(!) somn de oglinzi uitate pe clavir chiar la ultimul concert pentru două şi o singurătate – şi numai poezie, şi numai poezie, şi numai fără de care nu se poate (!)   (!) somn pentru era odată ca niciodată o vioară care nu m-a lăsat s-o des/cânt – vioara semăna cu o lebădă nevertebrată, eu semănam cu stradivarius din când în când (!)   (!) somn pentru ce-i frumos şi poate ajunge la mine măcar cât durează o clipă în oglindă fiindcă spaţiul a mâncat tot timpu ...

Da, nu şuguiesc! Mă apropii (sunt apropiat) de cimitir! De-acum, cred că e simplu! Mai am oleacă, doar oleacă...şi-o văd pe mama, şi-l văd pe tata! Şi chiar mă bucur şi încerc un fel de satisfacţie egoistă că-s primul care-şi vede părinţii morţi...aşa, în mod para/normal, în mod bizar, în pofida şi în sens invers "vederilor" generale propovăduite de tot ce suflă ori fluieră în biserici şi pe lângă biserici! Sunt primul învăţat/dezvăţat...să "trăiască" în ...

(!) nu te mai căţăra, nu te mai suişi nu mai râvni să ajungi la orizont –acolo se află marginea ceruluişi tot acolo se află şi marginea pământului –poţi să cazi, poţi să rămâi fără formă şi fără fond (!) (!) poţi să cazi dintr-unul într-altulşi să te amesteci cu cerul şi cu pământul –fii cuminte, păstrează distanţa,lasă-l să facă şi să sprijine curcubee –să ştii că orizontul se cucereşte doar învăţându-l (!) (!) uită-te oleacă din parte ...

Da. Cătunul rămâne în urmă. Parcă mai singur ca niciodată. Îi pare rău că plec. Se vede în ochii lui. În ochii lui de Zimbru. Că aşa-i zice pe cea mai frumoasă hartă din Sudul Moldovei de Nord. Cătunul Zimbru. Locul unde au trecut în Trecuturi şi-n Viitoruri cele mai delicate Prezenturi. Locul pe care s-au desfăşurat cele mai importante târnosiri şi pe care s-au dat cele mai clare dezlegări la Pace şi Iubire, la Gratitudine şi Respect. Şi locul pe care s-au desfăşura ...

(!) am vorbit azi-noapte despre tine şi mi-am spus că eşti cea mai frumoasă dintre toate cele pentru care domnul dumnezeu vine la masă, cântă şi descântă şi încântă de/spre steaua ta pururea-n frunte - trup şi suflet sacru al tăcerii, simfonie albă până unde am să-ţi spun că eşti cea mai frumoasă chiar şi după ce cuvântul piere, că rămâi - în templul amintirii - scump simbol de naltă-ngenunchere (!) (!) m-am rugat să fiu atent cu tine vecinic, nu cumva te sfărâ ...

Uite...chiar în noaptea asta, chiar acum şi chiar în clipa asta, părinţii mei îmi vin în vis. Şi visez mult, nu glumă. Şi chiar îmi spun că au citit ziarul cu părerile mele despre ei şi despre ai unor dumneavoastră. Şi chiar încep să-mi facă unele precizări în legătură cu tristeţea şi ticăloşenia exemplară a zilelor şi nopţilor în care îndrăznesc să mai exist. Da, să exist, iar nu să trăiesc. Să supravieţuiesc, adică. Şi chiar îmi reproşează (părinte� ...