(!) am văzut o necunoscută într-o biserică - dumnezeule, ce necunoscută frumoasă! - mi-am zis (!) (!) am văzut o biserică într-o necunoscută - dumnezeule, ce biserică frumoasă! - mi-am zis (!) (!) necunoscuta se închina la icoane, icoanele se închinau la necunoscută - din adâncul pământului şi din înaltul cerului începea să se nască, să scâncească, să se vadă şi să se audă cum înmugureşte şi înfrunzeşte şi înfloreşte numai pace şi iubire şi nădăjduire � ...

Sigur că da!... sigur că da!...(!): "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,/ plângeţi-l pe cel ce n-are Moartea şi Moldova lui!"... Nu-i aşa că-i devastator poetul Cezar Ivănescu, aici, mai ales aici, în Podul plin cu atâta trecut în prezent şi cu atâta prezent în trecut?... Vreau şi încerc să merg spre diedrul cu voci, spre paingii care, iată, intră în "joc", încep să-şi pună la "bătaie" măiestria-n ale pânzelor perfecte, ingeniozitatea întru constr ...

ascult cum se scutură liniştea-n cerde-atâta uitarecum tremură sufletul meu efemerşi ţie nu-ţi pareoleacă de rău şi de trist şi de dorpe urmele melerămase-n ţărână să vezi cum cobor                               cu ochii la stelesă vezi câtă zgură să vezi cât nimicn-atâta văpaies-auzi cum lumina se zgâlţâie-n frigşi cum ...

Da, orice aventurier (sătul şi plictisit de sirene printre Scylle şi Charybde clasice ori moderne) visează şi programează o întoarcere de control (sau definitivă) în Ithaca! Negreşit, în Podul bunicei mă simt exact în piele de Odiseu, în miezul unui Mister prin care colcăie substantive moarte şi vii, comune şi proprii, plăcute şi inutile, greţoase şi ademenitoare! În iureşul cestor vedenii/auzenii, frica-i materială, are consistenţă aproape solidă, îi simt atingerea p ...

o ziuă şi-o noapte... acolo.../ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere o noapte şi-o ziuă... atuncea.../ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape cu gândul la mine, la tine,/ la ea şi la el şi la toate a stat în secunda din urmă.../ şi-apoi a plecat mai departe, spre naşterea ei şi a n ...

Da, nu cobor din pod! Nici dacă-mi crapă inima! Stau aici! Stau aşa! Simt că o mare descoperire-i în mijlocul cestui mister! Trebuie să caut, numai! Trebuie să fiu atent, numai! Trebuie să am curaj, numai!... Iată, în diedrul nord-estic, colbuit de dulcele-amarul vremii, văd un teanc de scrisori! Sub ochii şi sub paza unui rege Paing văd! Parcă dinadins celebrul rege Paing şi-a ţesut pânzele peste mormanul de scrisori! Să nu le vadă nimeni! Şi să nu le atingă nimeni! Şi s� ...

pe marginea dinspre-nceput/ a drăgostirii noastre sfintestăteam încet, fără să ştiu/ nici înapoi, nici înainte,fără să pot a te-ntreba/ măcar ceva despre tăcere,despre ce nalt sau ce adânc/ e punctul nostru de vedere -or, dac-o fi să mă primeşti/ în flăcărarea ta curată,cum să (nu) plâng şi cum să fac/ să nu se stingă niciodatăapoi, cu sufletu-n istov/ de-atâta râvnă şi ispită,ciupeam pandora-n geamul tău/ şi te rugam să se deschidămăcar o clipă, dinadins, ...

Da, şterg gemuleţele lucarnelor... şi începe să se vadă mai bine! Detaliile-s dintre cele în stare să-mi tulbure constituţia fizică şi sufletească! Sigur, şi dumneavoastră aţi umblat haihui prin podurile personale ori ale altora! Şi, desigur, nu cred că nu v-a cotropit frica de necunoscut, frica ne/justificată de clar/obscur, frica de mister, de vechi... de tot ce nu este, dar se aude... de tot ce este, dar nu zice nimic!... Da, nu-s adversarul/duşmanul tăcerii, însă tăcer ...

aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie - jur că nu plec până atunci,/ dar nici atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme, cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ FĂPTURA TA MIRACULOASĂ !!! te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în calea ta, cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plină pe ...

Încep să mă sui pe scara care duce-n podul casei. Chiar acum încep să mă sui. Oare durează mult până ajung în pod? Până atunci şi până acolo, oare nu se termină visul? Tare mi-i teamă că se sfârşeşte! Şi, dacă se sfârşeşte, ce? Mă sui fără vis, aşa! Trebuie să am curaj! Degeaba am văzut atâtea în acest vis... dacă nu reuşesc să ajung în mijlocul susului din pod! Şi-n zadar am auzit şi am văzut cea mai frumoasă scrisoare de dragoste ne/pierdută, şi-n za ...