(!) ieri ai crezut că-i tocmai mâine-seară, fără să ştii că eşti alaltăieri - mâine-ai aflat - fără să ştii că-i astăzi - cum să nu dai, dacă n-ai cum să ceri, ce să mai faci, deşi nu se mai face nimic în iad şi tot nimic în rai, cum să rămâi, dacă mai poţi rămâne, cum n-ai să ceri, dacă n-ai cum să dai (!) (!) mâine-ai crezut că-i astăzi-dimineaţă, fără să ştii c-a fost alaltăieri pentru cei duşi să facă mai încoace clipe umplute cu apropieri pen ...

Sigur că da!... Inventatorii, artizanii, executanţii şi adepţii colhozului şi ai sovhozului şi ai tovhozului şi-au folosit toate rezervele "mintale" pentru a şterge intelectualitatea de pe suprafaţa pământului. A pământului celuia şi cestuia, căruia icoanele noastre numite părinţi îi îndreptau, îi netezeau şi-i mângâiau obrazul... să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu. Ştiţi bine câtă inteligenţă românească a fost făcăluită în lagărele şi-n beci ...

(!)şi dacă nimeni nu-şi mai poate-aduce-amintece am făcut când n-am făcut altă ceva,să înflorească dumitriţe pe morminteşi lumânări şi licurici din STEAUA mea (!)(!) din când în când... s-o iscodească şi pe MAMA -ea ştie bine ce-am făcut, ştie mai multdecât credeam când flutura pe deal, năframa,şi eu plecam cu trenul timpului pierdut (!)(!) din când în când... să-l iscodească şi pe TATA -el ştie tot ce n-am făcut când am făcutaltă ceva decât cu mintea şi l ...

Da... între cele două războaie mondiale, când Majestatea ne era în frunte, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră nu umblau cu floare la ureche şi nu căutau potcoave de cai morţi, nu mizau pe noroc şi pe baliverne debitate de năimiţii şi mincinoşii de atunci. Nu aşteptau pere mălăieţe. Nu se uitau în sus şi nu se rugau de mană cerească. Aşa, cu toate greutăţile materiale şi spirituale, munceau până-i strângea glia-n braţe... de bucurie. Cocoana Sărăcia sclipea � ...

(!) extrag o rădăcină pătrată din vedere şi-o pun pe foc, sub oala cu luna mea de miere, să scadă, să rămână cât mai puţină, dar curată, să nu-mi lase - la urmă - gust amar (!) (!) ca să nu mi se plece, pun murături pe lună, şi-i pun şi epitete, să fie şi mai bună, şi-i suflu la ureche: o, luna mea, rămâi! - ca să nu-mi vină greaţă, îi storc lămâi, lămâi (!) (!) nu vreau această miere să fie miere nouă, dar sper să-mi ţină luna măcar o noapte, două - ...

Da... părinţii mei şi ai unor dumneavoastră n-au dormit în puf de lebădă, n-au avut slugi în bătătură, n-au simţit bunăstare materială, cum se laudă unii şi alţii că au avut, adică leneşii şi hoţii din toate regimurile ultimei sute de ani. Şi în perioada interbelică, şi în cea postbelică, şi în perioada post/comunistă au existat lichele de tot felul, a funcţionat o sărăcie de tot felul, au stat la cârma ţării/patriei tot felul de cioflingari, oportunişti, r� ...

Rămân de-a Pururi urme de Păcat -nu am avut un Timp să le mai şterg -arhanghel Rătăcit şi Vinovat,m-am încălzit lângă un Aisberg!Adeseori, cu Sufletul Închis,am fost şi m-am pârât Celui de Sus,El m-a cuprins cu Milă şi a zis:nu sunt Nicicum, dacă tu crezi că nu-s,însă te iert fiindcă înţelegistovul tău de-a (nu) fi Im/Perfect -fă-te Senin, rămâi Astfel, Întregşi Drag în Jurul Supra/Circumspect!Am să rămân Acelaşi până Cândce e al meu va fi Numai al meu -Joc ...

Gata. Nu mai este loc pentru amânare. Gata. Trebuie. Trebuie să trec Dincolo. Să calc peste margine. Că nici Marele Fix nu stă, nu se opreşte niciodată. Nici nu se gândeşte să şadă. Mi-a spus (într-un vis) că voi fi pus la stâlpul furiei şi al nemerniciei, dacă-l ratez. Mi-a spus foarte calm. Nu s-a repezit la mine, ca să nu mă sperie. Mi-a şoptit. Pe-un picior de plai mi-a şoptit. Pe-o gură de rai mi-a şoptit. Prin toate mioarele şi mioriţele moldave mi-a şoptit. Prin ...

(!) te-aştept aicea, până când/ ai să te-ntorci din Veşnicie – jur să nu plec până Atunci/...şi nici Atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât Amar de Vreme, cât a trecut până Acum,/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă, prin câte sunt şi preţuiesc/ Făptura ta Miraculoasă (!)   (!) te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină în Calea ta...cum şi Atunci,/ când te-ntorce ...

(!) iar LUNA – care-ţi bate pe obrazcând dormi cu VISUL în/spre VEŞNICIE –e tot ce-a fost FRUMOS şi a RĂMASdin ce-am descoperit că NU (se) SCRIEpe nici o VREME şi pe nici un TIMP,pe nici o CARTE şi pe nici o FRUNTE:TALGER de AUR, LINIŞTE cu NIMB,REGINĂ a SEDUCŢIEI ROTUNDE (!) (!) trece în SUS şi-n JOS, trece ÎNCET,PLINĂ şi NOUĂ, SINGURĂ şi MOVĂ –mă uit şi mi-amintesc de ce tot CREDcă nu se-ntâmplă nici o CATASTROFĂatâta VREME şi atâta TIMPcât seamănă cu TI ...