Stau de vorbă cu doamna Maria. Doamna Maria stă peste drum. Stă frumos. Şi aşteaptă. În aşteptare, să nu aibă impresia că pierde timpul şi sâcâie vremea, mă iscodeşte. Frumoasă iscoadă! Trăsături fine! Contur de amazoană! Şi ce ochi de sirenă! Veşminte elegante! Picioare lungi până la capătul celălalt al răbdării! Şi mâini lungi, lungi, lungi... până la mine! Şi ce sâni hapsâni şi căpietori, dacă nu vrei să nu fie vorba despre altceva în discuţia cu doa ...

Moto:"nimic mai sigur ca întâmplarea"                                  (Luminiţa Mihai) nici urmă de ACUM, dacă era să nu se-ntâmple ce A FOST să FIE - nimic mai RAR decât un ALT CEVA ne/aşteptat şi-n pururi SINE DIE puţin mai mult - (s)-ar fi întors din drum, fără preget, IDEEA pentru care se plămădea încet acest ACUM trecut mereu în timpuri VIITOARE mult mai puţin - (s)-ar fi lăsat un ZBOR fără de aripi, fără de cuvinte, îndepărtând s ...

Sigur că da!... Dangătul clopotului bătut de mine (şi de moarte) se loveşte de dealul Rădeştilor şi se sparge într-o tânguire şi într-un vaier fără cusur. Se sparge în mii şi mii de firimituri şi se întoarce pe deasupra satului, pe sub sat şi prin sat, parcă încetinindu-şi vocalele... (u! a! u!)... uite-aşa, să nu tulbure liniştea din sicriu, să se audă bocetul ţaţei Măndiţa, să se audă lacrimile sfârâind pe lutul prispei, să se audă indiferenţa Veşniciei a ...

1. Enunţ: se dau sau se iau două puncte ne/cunoscute şi in/egal în/depărtate în spaţiu şi în timp şi în suflet şi în gând - să se calculeze distanţa dintre aceste puncte !!! 2. Rezolvare: cea mai mică ori cea mai mare distanţă dintre două puncte ne/cunoscute şi in/egal în/depărtate în spaţiu şi în timp şi în suflet şi în gând se numeşte maria !!! 3. Corectare: nimic mai frumos şi mai curat până la viaţă şi până la moarte !!! ...

Sigur că da!... Nenea Gigi Avădanei vine la gard şi, printre lacrimi, mă roagă să bat clopotul de moarte. Se scociorăşte prin buzunare şi scoate o monetă de trei lei. Cică trebuie să-mi plătească această muncă. Cică-i un gest de smerenie să baţi clopotul când moare un om. Îmi dă rotundul de nichel şi-mi spune să nu iau clopotul în râs. Cică să-l bat frumos şi tare, cu ochii în sus şi cu gândul la viteza vieţii, la in/utilitatea acesteia... şi să fiu convins că ...

Te rog să-mi aduci o scrisoare acum, de-acolo, de-atuncea, de când mă jucam cu şotronul pe drum,                                                  cu zmeul şi crucea!!! Te rog să-mi aduci o scrisoare, te rog, de-atunci, de la mama, să văd cât mai am şi mai dau (ne)noroc,                                                  şi poate-mi iau sama ce mult am pierdut prin plecare aici, n-acest strâm ...

Vestea că a murit primul Cititor al Copilăriei mele vine ca un trăsnet din senin. Maică-sa, ţaţa Măndiţa, plânge în hohote şi se uită în sus. În Sus, spre Miazănoapte, dar şi în Sus, spre Cer, adică. Pentru că din Sus trebuie să apară maşina cu sicriul în care Titi tace pentru totdeauna, sfărmat de tractor. Plânge în hohote şi umblă de colo-colo, pe aria/maidanul din faţa casei sale şi a lui moş Vasile Mihai. Eu stau după gard, în grădina mamei şi a lui tata, � ...

LOCUIAM ÎNTR-O CIOCÂRLIE totdeauna pe drumul fără capăt dintre pământ şi cer, locuiam într-un cântec totdeauna pe drumul fără capăt dintre cer şi pământ - credeam că niciodată n-am să pier, că niciodată zborul nu va să fie înfrânt, că niciodată cuibarul şi văzduhul nu vor fi să rămână în singurătate şi în părăsire şi în uitare PE CÂMPIA ŞI ÎN MINUNATA LIMBĂ ROMÂNĂ ...

Sigur că da! Băiatul cel mare al ţaţei Măndiţa şi al lui bădia Iancu Cujbă citeşte şi citeşte şi citeşte... şi, la fiecare început de pagină, face ochii roată şi ne cercetează să vadă cum şi dacă suntem atenţi la zicerea lui din carte. Suntem atenţi, chiar foarte atenţi. Cum să nu fim? Nici nu mai clipim şi nici nu mai suflăm, parcă. Aşa de mult suntem prinşi de mrejele poveştii, aşa de mult suntem mişcaţi de vitejia câte unui Făt-frumos, de farmecul câte ...

dacă nu mai vine toamna,/ am s-o strig şi am s-o caut în adâncul unei lacrimi/ din mâhnirea unui flaut !!! a venit întotdeauna/ şi a stat cât stă o toamnă, m-a-nvăţat cum cade frunza/ şi plecarea ce înseamnă !!! m-anvăţat cum bate vântul/ printre păsări călătoare, cum începe-ndepărtarea/ şi tăcerea ta cum doare !!! m-a-nvăţat despre vecia/ aşteptării într-o gară, unde nu mai vine trenul/ nici măcar ultima oară !!! dacă nu mai vine toamna,/ am să-mi iau crucea- ...