şi dacă ai să vii când bate vântul,/ să ai la tine un polog de grâu: mai merge moara, mai răsare luna,/ şi pentru turte încă nu-i târziu! să ai la tine mâinile frumoase/ şi sufletul înalt ca steaua mea: mai merge moara, mai aştept să vină/ în ochii mei săraci lumina ta! să ai la tine marmora pe care/ am tot cioplit-o de atâtea ori: mai merge moara, se aude clipa/ când ochii tăi vor fi începători! să ai la tine visul pentru care/ ai fost aici, de-atunci până acum: ...

Prietenul meu, monşer Ion Emil Batog, îşi face scară! Scară (până) la Cer, cică! O face cu lemn de tei! O face cu migală! Cu meticulozitate o face! A început-o de multă vreme! Nu s-a grăbit! Că doar Cerul nu se mută din loc! Ca să nu facă vro greşeală-n facerea scării, de asta nu s-a grăbit! Mai are puţin, şi-i gata! Doar câţiva fuscei mai are de pus la capătul dinspre Cer al acestei scări miraculoase! Dacă te uiţi la ceastă scară construită la scara unu pe unu, nu ...

dumnezeule... ce frumoasă eşti! mulţumită ţie m-am vindecat de toate bolile din lume, şi sunt foarte sănătos şi curat! dumnezeule... ce departe eşti! vreau să te văd!... mulţumită ţie am să-ţi înfloresc, la primăvară, un hectar cu iasomie! dumnezeule... ce aproape nu eşti! mă doare mai tare ca o rană din toate războaiele purtate pentr-un strop de nirvană! dumnezeule... câtă lacrimă adevărată poţi să torni în ochii mei când văd şi aud cum se lasă târziu, Š...

Demult, foarte demult, când cărarea de la R la Z se măsura în trei sute de mii de fluturi pe secundă, i-am trimis o Epistolie de Acreditare/Discreditare, după cum o binevoi să se comporte cu uriaşa Naivitate a sufletului meu! Printre rânduri, i-am sugerat c-o aştept pe marginea Amfiteatrului Natural alcătuit din Valea şi din Dealurile Zimbrului! Şi mi-a răspuns că vine! Şi ţi-am trimes şi ţie depeşă, frate Fluture! Să vii şi tu! Şi ai venit! Şi cred că ai văzut cât de ...

Cuprins de-adâncă tulburare,/ bat în pereţi, strig şi alerg, poate se-ntâmplă vro minune/ şi mă trezesc şi ies din cerc, poate m-aude cel de-o samă/ cu spaţiul şi cu timpul meu şi-mi dă curaj să-i zvârl mănuşa/ (in)diferentului Mereu, poate mă trece-n catastiful/ şi-n sufletul şi-n gândul său şi-n stol şi-n zbor fără escală/ cu alde şoim ş-alde ceahlău! Cuprins de-adâncă tulburare,/ nimic n-aud şi nici nu văd decât un zbucium fără noimă,/ din sus, din jos ...

De bună samă, DIVINA COMEDIA s-a gătat de mult! De bună samă, ne aflăm în plină desfăşurare a ceea ce noi numim DIVINA TRAGEDIA! De bună samă, sigur exista-n intenţia prietenului Dante Alighieri să trăiască şi să scrie şi Opera la care ne referim aici şi acum! Acum, de bună samă, nu traversăm nici un Infern, nici un Purgatoriu, nici un Paradis! Nici măcar nu trebuie să ne străduim în argumentarea cestei afirmaţii! Pentru că, iată, nu-ţi trebuie ochi şi urechi de v ...

Tu eşti salvarea sufletului meu/ străpuns de milă şi eternitate, legat la ochi şi pus la zid, proscris/ definitiv, cu mâinile la spate fiindc-am cutezat să-mi plec de tot/ fruntea în faţa Majestăţii Sale, Candoarea, şi fiindcă n-am mai vrut/ să n-am curaj a mă uita-n oglindă ş-a-(mi) spune drept, în faţă: nu mai fac/ păcate şi greşeli fundamentale şi nu mai las (în veac) nici un mister/ să mă zorească-n zbor şi să m-aprindă! Sigur că da, am fost aprins, am fost/ ...

Urât şi sec şi strâmb, spre nicăieri/ mânat de lăcomie şi minciună, rândul acesta huruie cumplit,/ puşcă în cer şi dă cu barda-n lună!...   Rândul acesta nu-i oricare rând/... (a fost un rând cu minte şi cuminte, dar... (obsedat de mult, vrăjit cu mult/ şi-ntunecat cu dinte pentru dinte)... mărşăluieşte, urlă, poartă rău/ şi crede, astfel, c-o să-(şi) facă bine!... (ce şir de vajnici fără căpătâi,/ tocmai da capo, tocmai până-n fine!)...   Mai stau în ...

dacă nu mai vine toamna/ am s-o strig şi am s-o caut în adâncul unei lacrimi/ din mâhnirea unui flaut   a venit întotdeauna/ şi a stat cât stă o toamnă m-a-nvăţat cum cade frunza/ şi plecarea ce înseamnă   m-a-nvăţat cum bate vântul/ printre păsări călătoare cum începe-ndepărtarea/ şi tăcerea ta cum doare   m-a-nvăţat despre vecia/ aşteptării într-o gară unde nu mai vine trenul/ nici măcar ultima oară   dacă nu mai vine toamna/ am să-mi iau crucea-n spinar ...

Lunec din vis, prin vis, mă uit în sus,/ mă uit în jos, neantul împrejuru-i, nu-i nici un răsărit, nici un apus,/ nici alfa, nici omega... pot să jurui că nu-i nimic în acest tot... doar eu/ silabisind voroave-ncepătoare cum ta-ta, ma-ma, pa-pa, dum-ne-zeu.../ poate nici eu nu sunt, poate că-mi pare, poate că visu-n care-s condamnat/ nici nu există, e-o închipuire a unui (ne)făcut pe unde cad/ crezând că e un rost la (ne)sfârşire! Şi lunec, lunec... ce vis lung mă vrea/ pri ...