cred că am să ajung unde se ascund fluturii când plouă şi mă rog la dumnezeu cu mâinile-amândouă să nu mă oprească cei care au plecat şi mi-au spus că am să caut zadarnic susul pe jos şi josul pe sus că am să mă împiedic de moarte cu mult mai înainte de a afla ce sunt şi ce este şi cine de cine depinde   şi merg şi merg ziuă de vară până în seară şi merg chiar noapte de iarnă până dimineaţă şi merg chiar şi prin negură amestecată cu ceaţă chiar dacă a ...

Dinspre soare-apune, făcând semne de prietenie cu mâna stângă, începe să se apropie poetul Francois Villon! Fără cruce! Că el n-are cruce! Şi cred că nici mormânt n-are! Seamănă cu poetul Panait Căpăţână! Care are cruce! Care are şi mormânt! Şi care s-ar putea să apară, deşi nu prea răspunde la invitaţii! S-ar putea să nu aibă semnal, să nu se afle în aria de acoperire a comunicaţiilor post-mortem! Cum să nu aibă acoperire în Iad? Că poeţii adevăraţi merg ...

Doamna mea învăţătoare/ mi-a silabisit cărarea de acasă înspre şcoală,/ de la şcoală înspre-acasă! ea mi-a spus ce este pâinea,/ ea mi-a spus ce este sarea: doamna mea învăţătoare/ blândă, scumpă şi frumoasă! Şi mi-a spus de unde începe/ (ne)cuprinderea şi roata, ce-nsemnează (ne)sfârşitul,/ rostul, rostuirea, cartea, şi de unde-ncepe mama,/ şi de unde-ncepe tata, şi de unde până unde/ ţine viaţa, dorul, moartea! Mi-a pus zece la citire,/ mi-a pus zece la mira ...

Da! sigur că da! Se vede! E Maria! Cu crucea-n spinare! Cruce pe care chiar eu am scris: „aici odineşte roaba lui dumnezeu, privighetoarea!”...Se apropie! E chiar lângă mine! Dă crucea jos! Îşi face semnul crucii! Îmi fac semnul crucii! Şi încep să-i aduc aminte despre noaptea aceea, înainte de a fi călcată de trenul acela încărcat cu haine de mire şi rochii de mireasă! „dacă poţi să fii marie,/ doamna mea de la fântână,/ toarnă apă şi adapă/ ce-a pierdut limba ...

Am o viaţă înainte:/ nu ştiu cât o fi de lungă, nu ştiu cât o fi de scurtă,/ grea, uşoară, bună, rea... stau pe marginea secundei/ şi-s convins c-o să-mi ajungă şi c-o să mai şi rămână/ foarte multă-n urma mea, chiar de-s hulpav şi am poftă/ s-o mănânc, s-o beau pe toată, cum se vede chiar acuma,/ cum se vede chiar aicea, într-această sfântă, scumpă/ şi stranie mascaradă!   Am o moarte înainte:/ nici de ea nu ştiu nimica, nu-i cunosc vro calitate,/ vrun pri ...

Printr-o convorbire literară specială şi posibilă numai şi numai când timpul nu mai are spaţiu şi spaţiul nu mai are timp, ne-am înţeles asupra Rostului nostru într-această lume şi în lumea cealaltă, chiar dacă amândouă sunt nişte Mistere fără de care n-ar avea farmec nici una, fără de care ar lipsi orice vis, orice ţel şi orice nădejde (şi deznădejde) specific omenească! Ne-am înţeles şi am stabilit să ne întâlnim exact la jumătatea distanţei dintre locul � ...

1. Enunţ: se dau (sau se iau) două puncte (ne)cunoscute şi (in)egal (în)depărtate în timp şi spaţiu şi suflet şi gând! să se calculeze distanţa dintre aceste două puncte! 2. Rezolvare: cea mai mică ori cea mai mare distanţă dintre două puncte (ne)cunoscute şi (in)egal (în)depărtate în timp şi în spaţiu şi în suflet şi în gând se numeşte maria! 3. Corectare: nimic mai frumos şi curat până la viaţă şi până la moarte! ...

Eram în 1967! Şi eram îndrăgostit până la moarte! Subiectul înamorării mele se numea G.T. şi se lua la întrecere cu Sine întru redarea, predarea, desfăşurarea şi apărarea Limbii şi Literaturii Române! Când ne povestea despre Vitoria Lipan, de pildă, transfigurarea momentului era atâta de puternică şi de intensă, încât eu o vedeam exact ca pe eroina lui Sadoveanu! Ori, când ne zicea despre celebra şi trista eroină a lui Tolstoi, profesoara semăna leită cu Anna Kareni ...

bate vântul frunzele pe vale/ unde mai găsesc iubirii tale loc de legănare loc de joacă/ să întindă mâinile să tacă! îmi aduc aminte se aude/ cum făceam din clisă paparude şi ploua şi ne strigau afară/ flori de câmp şi lemne de vioară! aşteptam până răsare luna/ ne dădeam de-a dura totdeauna răsărea din ochii tăi de fată/ bată-te norocul, să te bată! greierii cântau la drumul mare/ hoţii le furau din buzunare cântecul de greier nu se teme/ că se mută iar în c ...

!moartea-i sâmburele vieţii!/ - cifru, cod, cheie, parolă - / fără moarte, chiar neantul/ plânge-n pumni şi-şi spune-n sine:/ dacă n-ar fi astă stare/ contra stare, ce frivolă/ mi-ar părea (in)existenţa,/ facerea de rău şi bine! !viaţa-i sâmburele morţii!/ - timbru sec, notă de plată,/ cec în alb, abracadabra,/ hocus-pocus - toate-nseamnă/ o distanţă foarte mică,/ neglijabilă, ingrată,/ însă plină cu primejdii,/ piedici care (nu) mă-ndeamnă/ nici să sper pe-acea ...