Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... n-ai curaj, n-ai cuvânt, n-ai ştofă, n-ai fler, n-ai dovadă,/ n-ai suflet, n-ai milă, n-ai gând, eşti plină de tine, eşti proastă,/ n-ai timp şi n-ai vreme de mine, dar zi-mi adevărul în faţă:/ ce-ţi trebuie? ce nu-ţi convine? ce vrei să-(ţi) mai fac? nu ţi-ajunge/ continua mea-ngenunchere? ţi-am dat lună nouă şi veche?!/ şi-acuma vrei lună de miere?! Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... te-am trecut pe răbo ...

Victor Bulat. Basarabean din Chişinău. Moldovean tânăr. Doar douăzeci şi şase de ani. Plin de candoare şi energie. Demn de tot respectul. Temerar. În urmă cu niscaiva timp, vremurile moderne (neclare şi precare) din Republica Moldova îl determină să-şi ia inima-n dinţi şi bocceluţa pe umăr, să-şi dea tributul de triste lacrimi al despărţirii, să zică blândă şi tremurată voroavă de rămas bun alor săi părinţi şi apropiaţi... şi să plece în S.U.A... pe urmele ...

S-a sfârşit vremea indiferenţei, nu mai suntem afară, nu mai e timp de pierdut şi drum de întors: să luăm nişte pâine de grâu sau nişte pâine de secară şi să-i ducem (repede) vrăjitorului din O(r)Z! Dacă nu mai avem secară sau nu mai avem grâu, să-i ducem (repede-repede) nişte mămăligă, fiindcă, iată, i-a ajuns moartea până la brâu: nu mai cere, nu mai râde, nu mai plânge, nu mai strigă! Este posibil să nu mai avem nici mămăligă, este posibil să nu mai avem ...

Mă numesc şofer pe autobuz. Nu pe autobuz, deasupra, ci la volan. Sunt meseriaş, adică, pe un autobuz de transport în comun. Autobuzul pe care sunt şofer e de mâna a doua. Îl conduc încet, repede, legal, aiurea, corect, respectuos... după cum vor muşchii mei bicepşi şi tricepşi brahiali, dar şi cei de mai sus, adică muşchiuleţii cerebrali. Aşadar, sunt cu dumnealui pe stradă, sâmbătă, 14 Cuptor, antemeridian. Pilotez pe un traseu paralel cu altele şi sunt sprinten şi ves ...

Parcă nici salcâmii nu mai pot/ da de ştire păsărilor care plămădesc misterul în cuibare,/ c-am rămas prizonier la nord! N-are cine-mi ţine de urât,/ cine-mi pune ceai în călimară, cine-mi scrie a ultima oară/ primul lied la timp, măcar atât! N-are cine-mi spune: te salut,/ omule, să ştii că nu se poate, peste tot sunt păsări îngheţate,/ nici salcâmii nu se mai aud! Sunt captivul gheţurilor, sunt/ condamnat la ceastă întrebare: cine-mi trage sania în care/ stă bles ...

Vino să-mi ceteşti în Steauă/ că-i din ce în ce mai chioară/ şi-i din ce în ce mai surdă/ şi mai singură-n Sfârşit!/ pân-acum s-a dat dea dura,/ a durat fără măsură/ şi m(i)-a tot (s)clipit pe boltă/ orbitor şi (ne)citit!// Steaua-i perpendiculară/ prin adâncuri şi înalturi definite fără Capăt,/ într-un Gol nenumărat!/ printre strâmbe, printre drepte-i/ a-ntunericului Miră..!/ e o Steauă Manuscrisă/ pe Murdar şi pe Curat!// Spun să vii măcar o Noapte,/ spun ...

Muscalule scăldat în lăcomie, murdar de sânge, dur cu ochii goi, fii credincios măcar o dată-n viaţă... şi dă-ne Basarabia-napoi!   Ai tot muşcat, muscalule, ca fiara, din sufletul şi gândurile ei... te dai ne znaiu şi o faci pe prostul... vrei să ne furi şi pupăza din tei?!   Ai tot umplut şi cerul şi pământul cu stalini, molotovi şi alţi păgâni... şi nea-i luat din viaţă şi din moarte... vrei să ne iei şi apa din fântâni?!   Fii credincios măcar o dată- ...

1. Prefaţă Mă duc să iau nişte poezie şi nişte proză şi nişte teatru din chioşcul cu cărţi şi cu jucării şi cu iluzii şi cu fleacuri şi cu femeie frumoasă! Merge şi câinele bisericii Merge şi motanul bisericii! Câinele şi motanul bisericii sunt două animale suple şi credincioase şi liniştite printre toţi nesimţiţii umpluţi cu aere condiţionate, dar şi printre bigoţi şi şmecheri ieftini, printre lichele cu lumânare într-o mână şi cu secure în cealaltă m ...

Dragostea ta din stânga sufletului meu/ este imensă, drept pentru care am să vin să-ţi dăruiesc/ o recompensă! Te rog frumos şi elegant, comoara mea/ cea mai frumoasă, în seara asta, pe la zece fără cinci,/ să fii acasă! Să fii acasă, negreşit, căci chiar atunci,/ răsare Luna la geamul tău, pe sticla căruia am scris/ întotdeauna: „eu niciodată n-o să ştiu şi n-o să-nvăţ,/ sub nici o formă, că viaţa nu se desfăşoară pe de rost,/ ci se transformă în moarte si ...

„Cine nu îşi respectă mama, cea mai sacră fiinţă după Dumnezeul său, este nedemn de numele de fiu! Respectaţi femeia căci ea este mama universului şi întreg adevărul creaţiei divine se află într-însa! Ea este temeiul a tot ce-i bun şi frumos, după cum tot ea-i germenul vieţii şi al morţii! Ea îţi dă naştere în chinuri, prin sudoarea tâmplei te creşte, şi până la moartea ei îi generezi cele mai grave nelinişti! Binecuvânteaz-o şi venereaz-o, căci este singur ...