într-un cuvânt cuvântul mă foloseşte cum vrea mă exploatează până la sânge mă cotrobăieşte până la os mă dă de pomană mă vinde mă face (de) urât mă face (de) frumos mă cumpără dă cu mine de pământ dă cu mine de gard mă fluieră mă strigă mă scuipă (să nu mă deoache) mă mă mă dar niciodată nu-(şi) cere iertare până la urmă o să mă vâre (sigur) în mormânt adică într-un cuvânt ...

Sigur că da!...Cum să mă uit în oglindă şi să (nu)-l văd pe acela care a făcut cele mai multe obrăznicii copilăreşti?...şi să nu crăp de ruşine?...şi să nu-i cer Mamei nici o pedepsire exemplară?...şi să mă mai şi fălesc...(pe la horă, pe la moară, pe la gară, pe la joacă, pe la şcoală)...ce măreţ şi viteaz şi deştept şi important sunt sub copacul unei păsări, în faţa unui viţel, în fundul râpii, în lucernă, în tutun, în păpuşoi, în dorul lelei i ...

Moto: [„acum, dacă (nu) ştii ce te aşteaptă,/ rămâi la vorbă, (nu) fugi la faptă!” – anonim folk]   Îmi spune că-i gata să plece acolo, de tot, fără teamă... şi plânge în hohote chioare, şi râde, şi zice că-l cheamă!   Şi umblă încolo şi-ncoace, şi pare stăpân peste lume... dar are sfială-n călcare, şi-n ochi – o tristeţe anume!   Îi spun întrebare străveche şi scurtă şi dreaptă şi clară: pricepe ce-nseamnă lăuntrul acestui scump/unic � ...

Gândurile mele pentru această Alcătuire erau atât de puternice şi impresionante, încât se materializau, puteau fi atinse, puteau fi văzute mergând, puteau fi auzite plângând, puteau fi strânse în  buchete, în poloage, în snopi, puteau fi surprinse pe cărăruia dinspre Acasă şi Dumnezeu, dinspre Dumnezeu şi Acasă! Gândurile sale pentru mine erau atât de puternice şi impresionante, încât se întrupau, încât se transformau în argumente fizice-chimice pipăibile, invinci ...

e naltă şi singură până la nord e lungă şi zdravănă până la sud o scriu şi-o citesc şi-o învăţ şi o port o ştiu şi o strig şi o văd şi-o aud   şi zice că poate fi sete la toţi şi foame şi vis şi alint şi noroc jeratec la cai şi lungime la roţi dreptate la drum şi-ndemnare la foc   e-un fel de mireasă a celui ce-a fost un fel de car mare suit în car mic potcoava şi hamul şi şaua la rost în metru-acum şi în metru-antic   şi cere nuntire la sud şi la nor ...

De câte ori (n)-am spus „la revedere”?/ de câte ori (nu) mi-am călcat Cuvântul?/ de câte ori (nu) mi-a roşit obrazul/ în faţa Toamnei?...Oare, întrebându-l/ pe cel de Sus, mereu-mereu, (nu) poate/ să mă azvârle din (Ne)Mărginire?/ să-mi facă loc de Viaţă-ntr-o Secundă?/ să mă condamne-n Veci la (Ne)Simţire?...// Oricum ar fi, (nu) cred că (nu) e bine/ să (nu-l) întreb şi să (nu)-mi cer Iertare!?/ (nu) cred că nepăsarea e mai scumpă/ în dârdora de-acum, devast ...

acum şi-aici, de parc-atunci şi-acolomă însoţesc pe drumul mic şi mare,o văd mereu-mereu făcându-şi cruceşi legănându-mi viaţa pe picioare, cântându-mi frumuseţi de adormire,de vis liniştitor, de-nvăţăturăcă poartă-n suflet, pentru toţi, iertare,şi grâu şi maci şi dor sub arătură şi o aud însufleţind o doinăpe deal, pe vale, zilnic, fără grabă,mereu sfinţind şi netezind pământulcel dătător de lapte şi de apă mai pot să zic...dar nu mai zic nimica ...

Da...chiar Acum sunt chiar Aici, lângă pârleazul tău dinspre Răsărit! Sunt şi te aştept cu caietul de dictando! Şi cu Sufletul pe dinafară! Şi cu Inima la gât! Şi văd că nu mai vii! Sau mi se pare? Cum să te văd, dacă-i noapte? Cum să te văd când o Steauă perpendiculară îmi orbeşte cărarea/traiectoria uitării înspre odaia din care trebuie să ieşi? Chiar în seara/noaptea aceasta ţi-ai găsit (şi tu) să-ţi dai Steaua mai tare? E-atâta lumină, încât nici noapt ...

?o cunoşti pe margareta cea mai scumpă/delicată, cea pe care am scuipat-o, să nu fie deocheată?   ?cea pe care-am ridicat-o până-n stare de regină, într-o poezie simplă, paradigmă, para/fină?   ?cea pe care am iubit-o mândru, şi-n contumacie, şi cu-atâta naivitate, încât nici nu pot de/scrie?   ?cea mortală ca suveica în război, străduitoare... şi pe care am surprins-o în flagrantul cel mai tare?   !pot să-ţi zic, în paranteză, ce s-a petrecut, adică: încurca i ...

!prietenul meu este gata/ să intre-n lumina cea mare cu toată încrederea-n sine/ cu-atâta şi-atâta candoare!   !îl văd cum trimite spre zare/ privirea-i senină şi lungă de-aici pân-acolo...şi parcă/ surâde şi-aşteaptă poruncă!   !şi dă dezlegare la câine/ la cai şi la visuri să plece oricum şi oricând şi oriunde/ e vreme şi caldă şi rece!   !citeşte ce-au scris muritorii/ în cărţi şi caiete la şcoală cu dor cu păsare cu grijă/ cu lacrimi şi fără greş ...