Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Cum scriam în ziarul de ieri, încep binecuvântarea cerută de Maria înainte de a sorbi şampania inaugurală a celei mai bizare poveşti de iubire lângă tunel. Plin ochi cu emoţii incendiare şi cu ochii pe reclama scrisă pe rochia-i galbenă cum numai Van Gogh şi-l poate imagina şi nemuri pe…

Sunt pe aripa din dreapta a fostului restaurant „Mioriţa”. Aştept 9 (nouă). Adică autobuzul care duce de la gară la cimitirul lui Lazăr şi de la cimitirul lui Lazăr la gară, dacă nu rămâi acolo, pe vârful dealului cultivat cu cruci, sătul şi plictisit fiind de harababura domnitoare în oraşul…

Ieri, aflându-mă în marş voios şi cvasi/triumfal spre azi, exact pe linia cea mai subţire (cam cât o clipă) dintre viaţă şi moarte... o întâlnesc pe dama de pică, pe blonda sub acoperire, adică. Nu ştiţi care-i linia/secunda cea mai mică dintre a fi şi a nu fi? La zebră…

Nu glumesc. Ieri, pe parola mea de onoare, mi-a sărit în ochi o damă de pică în autobuz. În autobuzul 9. N-am nici o îndoială că şi în autobuzele circulatoare pe celelalte trasee mă pot holba la ist fel de frumuseţi feminine, dar ca asta nu am mai văzut şi…

Ce armată?! Vai de mine! Tot nasol am nimerit-o!/ Ei s-alcoolizau la umbră şi falau Lindo Cielito!/ Eu spălam buda cu lama, că aşa pofteau oltenii:/ nişte tot un fel din ăia din regimul buruienii,/ nişte petrecuţi prin şcoală ca gâscanii prin răstoacă,/ nişte caporali bicisnici şi sergenţi muşcaţi de…

Două zile, astăzi şi mâine, în stil parodic-pamfletar, descoperiţi (pe acest colţ al curioşilor) prin ce fel de trecut au trecut cei aflaţi pe caprele schilodite ale cestei biete Românii! Aşadar... Căutam (prin râpi, prin poduri, prin algebră, printre stele)/ generaţia de mâine, dorul meu ş-al mândrei mele!/ Aveam mulţi…

Sigur că da! Hurui de încântare, mă cutremur de admirare şi de gratitudine când văd un (aşa-zis) bărbat „încălţat” cu şlapi! Ori, dacă vreţi, cu papuci! Şi încep să mă nărui când aud zgomotul specific al acestor obiecte în mărşăluire, al acestor lucruri de folosinţă cel puţin îndelungată, dacă nu…

Noaptea, când crezi că Dumnezeu presară o ţâră de linişte peste triumful tragic al nesimţirii şi iresponsabilităţii, când chiar zici în şoaptă vro câteva cuvinte de mulţumire către Panteonul geto-dacic, în care, pasămite, duhul lui Zalmoxis stă neclintit şi încă răbdător în iureşul harababurii şi ticăloşiei cestui prezent imund, începe…

Mă aflu-n odaie şi-n puţinele, foarte puţinele momente de cvasi/linişte într-unul dintre cele mai nenorocite oraşe ale Republicii România. Cucul din pendulă îşi drege timbrul singuratic (şi in/util) şi cântă/bate paisprezece ceasuri trecute fix în sâmbăta asta ştearsă, banală, încărcată cu tot ce a văzut şi nu a văzut genialul…

Da, păpuşa de cârpă adoarme! şi cred că şi visează! de ce să nu viseze? poate spune cineva că păpuşile zvârlite la gunoi nu au dreptul la vis? că păpuşa aceasta-i moartă şi, prin urmare, nu are cum să doarmă?...Sigur că da, poate să spună orice imbecil că păpuşa nu-i…

Bădia Nimeni locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Tanti Nicăieri locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Cum s-ar spune şi cum se vede, sunt vecini de margine. Noaptea, bădia stă pe prispa casei şi se uită la stele. Noaptea, tanti stă pe…

Mascarada politică, economică şi socială actuală are rădăcini greu sau imposibil de scos din solul şi din subsolul Ţării pentru care unii şi-au dat viaţa şi moartea, iar alţii, acum, sunt în stare s-o închine l-alde Ilderim, viteji specialişti în rotule cu pilaf, inventatori şi purtători de rahat pe toate…