Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Şi numai oleacă mai am până la marginea ei (II)

Scris de Joi, 12 Februarie 2015
Fiindcă trebuie să plec la gară, să prind trenul de şase şi cinci, spre Galaţi! De asta mă trezesc! Şi ce vis cu fata pe marginea cărării, cu fata care mă roagă să-i scriu pe ochi despre linia vieţii şi despre linia iubirii!... Sigur că da! Mă trezesc şi plec!…

Şi numai oleacă mai am până la marginea ei (I)

Scris de Miercuri, 11 Februarie 2015
Am cunoscut-o pe marginea cărării spre gară. Era într-o dimineaţă, la ora când înrourarea încă mai păstrează acordurile ostenite ale privighetoarei, când aceste rotunduri de apă sfinţită cu bătaia lunii îmi arată-n oglindele lor cum ţăranii pământului se duc să îngrijească pământul ţăranilor, cum "fiecare început ascunde o continuare"... [bine…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (X)

Scris de Marți, 10 Februarie 2015
Tace. Nu mă priveşte. Ce-o să facă (biata, im/posibila femeie) cu-n naiv, cu-n mototol ca mine? Doar n-o să se apuce să-mi facă nu ştiu ce curte şi nu ştiu ce declaraţii prin parc! Doar n-o să se apuce să mă hărţuiască din punct de vedere! O fi aşteptând să…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (IX)

Scris de Luni, 09 Februarie 2015
Emil mă duce acasă cu automobilul. Că am corcoduşe. Am şi doi barili de vin la mansardă. Şi am şi chef să-i spun: "Bătrâne, dac-o zăreşti pe femeia Corcoduşa Scarlat, zi-i că (mâine) mă fac freş şi trec pe la numărul 65. Să fie gata pieptul de puiculeană prăjită, borşul…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (VIII)

Scris de Sâmbătă, 07 Februarie 2015
Emil Ioiţescu, prietenul şi adeptul meu cel mai sincer şi simpatic de pe strada Libertăţii, mă întreabă dacă am vreo legătură "ascunsă" cu femeia din parc, despre care mă ocup actualmente şi care mi-a strecurat în oase cea mai stranie nedumerire de la facerea zimbrului, încoace. Îi spun că o…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (VII)

Scris de Vineri, 06 Februarie 2015
Sigur că da, exact aşa l-aud pe Emil Ioiţescu: "Vine în parcul Libertăţii, în fiecare zi, se aşează pe banca de lângă Mazeppa, priveşte nişte poze, dă-n plâns, frământă văzduhul cu ochii parcă stinşi/aduşi în fundul cuibarelor neclare şi se dă în/depărtării, aşa, ca şi cum totul e-n regulă, torul…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (VI)

Scris de Joi, 05 Februarie 2015
Da, e prietenul Emil Ioiţescu. El mă bate pe umăr. El mă scoate din ceastă "reverie" nimicitoare, "inexplicabilă". Cu el am traversat/petrecut ultimii cinci ani în "câmpul muncii", în solda Primăriei, adică. Vai de mămica ei de soldă! Cu el am adunat şobolani morţi şi rahaturi vii prin subsolurile blocurilor/scărilor…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (V)

Scris de Miercuri, 04 Februarie 2015
Năucit de cum se precipită ceastă bizară întâmplare, mă holbez din urma doamnei...şi parcă-mi pare rău că n-a mai stat. Să fi plecat din cauza mea? Ori, pur şi simplu, a tulburat-o fotografia la care s-a uitat continuu şi nu a mai rezistat amintirilor? Da, sigur că da, ceva nu…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (IV)

Scris de Marți, 03 Februarie 2015
Cum să nu mă inunde stupefacţia când fotografia de pe displayul doamnei este chiar acea venerabilă domnişoară (aproape doamnă) de atuncea...care mi-a administrat pe supra/faţă câteva rafale scurte de palme lungi, de mi-a venit să mă sui pe umerii hatmanului şi să urlu până-n Ucraina? Şi cum să nu-nlemnesc (în…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (III)

Scris de Luni, 02 Februarie 2015
Deschid "Ce zgomot face cântecul când moare" la pagina 44. Înghit întru-un fel de sec, simt că mi-i de iască esofagul, dar îndrăznesc. Aşa, cu voce aproape pierdută. Aşa, cu-n ochi în carte şi cu-n ochi la doamnă. Să văd şi să-i "gust" reacţia. Să ştiu de ce şi cum…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (II)

Scris de Sâmbătă, 31 Ianuarie 2015
Fără să vreau (şi fără nici o intenţie clară) îmi aştern ochii pe doamna de lângă mine. Parcul Libertăţii freamătă. Ea nu zice nimic. Oare-i place să mă chiorăsc la ea? Designul colegei de bancă e destul de atrăgător. Chiar ademenitor, mi se pare. Tot rulează nişte poze pe displayul…

Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (I)

Scris de Vineri, 30 Ianuarie 2015
Vară. Şi ce vară! Mai caldă şi mai frumoasă decât vară-mea primară, fata cumnatului mamei, dinspre tata, prima şi ultima mea vară, fiindcă, în rest, am numai veri! Vorba ceea: o vară, doi veri...!... Ce ţi-i şi cu vara asta! La singular, face numai ca vară-mea! Iar la plural, face…

Natură moartă cu florăreasă moralistă pe trotuar (III)

Scris de Joi, 29 Ianuarie 2015
Bibicule, de ce nu cuplezi dispozitivul de afişare a costului călătoriei? - îi spun "zmeului" de la volanul taximetrului. Ilustrul/lustruitul şofer se face că nu mă aude. Îl mai întreb o dată. Întoarce nişte ochi congestionaţi spre alcătuirea mea cu floare, de mă-nfioară. Dar nu scoate nici o vocală. Doar…

Natură moartă cu florăreasă moralistă pe trotuar (II)

Scris de Miercuri, 28 Ianuarie 2015
Da, nu urlu ca nenea lupu' din inima şi din pântecul pădurii, fiindcă tare-mi place să caut cu lumânarea. Ce să caut cu lumânarea, dacă-i soarele-n amiază? Caut un din ăla, cum îi spune...?... un din ăla, de care căuta bădia Diogene, cu lampa aprinsă, prin agora ateniană...!... cum îi…

Natură moartă cu florăreasă moralistă pe trotuar (I)

Scris de Marți, 27 Ianuarie 2015
Mă grăbesc. Nu mă grăbesc tare-tare... dar, oricum, nu-mi pot permite nici o clipită s-o lălăiesc. E ziua de naştere a prietenului meu şi trebuie, musai, să fiu acolo. "Acolo" e un loc pentru prezentat salutări şi felicitări şi tot ce se (mai) poate/cuvine la o aniversare. Cum spun cu…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XIV)

Scris de Luni, 26 Ianuarie 2015
Da, nu şuguiesc! Mă apropii (sunt apropiat) de cimitir! De-acum, cred că e simplu! Mai am oleacă, doar oleacă...şi-o văd pe mama, şi-l văd pe tata! Şi chiar mă bucur şi încerc un fel de satisfacţie egoistă că-s primul care-şi vede părinţii morţi...aşa, în mod para/normal, în mod bizar, în…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XIII)

Scris de Sâmbătă, 24 Ianuarie 2015
Da. Cătunul rămâne în urmă. Parcă mai singur ca niciodată. Îi pare rău că plec. Se vede în ochii lui. În ochii lui de Zimbru. Că aşa-i zice pe cea mai frumoasă hartă din Sudul Moldovei de Nord. Cătunul Zimbru. Locul unde au trecut în Trecuturi şi-n Viitoruri cele mai…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XII)

Scris de Vineri, 23 Ianuarie 2015
Uite...chiar în noaptea asta, chiar acum şi chiar în clipa asta, părinţii mei îmi vin în vis. Şi visez mult, nu glumă. Şi chiar îmi spun că au citit ziarul cu părerile mele despre ei şi despre ai unor dumneavoastră. Şi chiar încep să-mi facă unele precizări în legătură cu…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI)

Scris de Joi, 22 Ianuarie 2015
Şi uite-aşa vorovea şi încheia poetul cel anonim şi sărac: "Vine timpul şi răstimpul să-mi aducă întrebare:/ Viaţa este o greşeală? Moartea este o erată?.../ Mi-este cald de-atâta viscol (straşnic hoţ de respirare!).../ Trece iarna peste mine, cu şenile de zăpadă!"//...Nu? Da...şi peste părinţii mei şi ai unor dumneavoastră a…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (X)

Scris de Miercuri, 21 Ianuarie 2015
Da...de trei ori "da" pe adresa părinţilor mei şi ai unor dumneavoastră! Şi ei...din ce în ce mai puţini! Şi dumneavoastră...din ce în ce mai puţini! Şi ei, şi dumneavoastră, din ce în ce mai puţini, însă din ce în ce mai dragi şi mai importanţi! Pentru că, pe poezia…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (IX)

Scris de Marți, 20 Ianuarie 2015
Uită-te la dreapta, la stânga, înainte, înapoi...uită-te încotro vrei...şi ai să vezi cel mult trei virgulă paisprezece ţărani autentici pe/la hectar. Ţăran autentic?! Da! Harnic, adică! Nu mai zic de starea hărniciei pe străzile şi printre blocurile Noului Galaţi. Nu mai zic, pentru că se vede. Şi, atunci, cum să…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VIII)

Scris de Luni, 19 Ianuarie 2015
Cel de Sus asistă neputincios la ticăloşenia şi ticăloşirea celor de Jos, fie ei atei calificaţi ori bigoţi, fie ei mieluşei ori fanatici ai nu ştiu cărui cult. Mitocănia a umplut toate paharele, mai ales în aşa-zisul Nou Galaţi, dacă nu cumva în toată România. Doar pe ici, pe colo,…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VII)

Scris de Sâmbătă, 17 Ianuarie 2015
După marea revoluţie capitalistă din Decembrie 1989, adică după marele asasinat politic de la Târgovişte, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră, foarte mulţi, au intrat, au fost nevoiţi să intre în cea mai neagră şi săracă perioadă din ultimii lor ani de viaţă. Cică li s-au retrocedat pământurile şi cică…

Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI)

Scris de Vineri, 16 Ianuarie 2015
Asta au făcut părinţii mei şi ai unor dumneavoastră: n-au stat cu mâinile-n sân şi-n buzunare, dar nici nu s-au apucat de tâlhărie. Au rămas, ca să zic aşa, "extremişti de centru". Şi, odată cu înaintarea în vârstă, odată cu cea coborâre a bătrâneţii în firea lor ne/răbdătoare, s-au suit…
Pagina 87 din 115