Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Nimeni nu ştie ce a fost ieri în oraşul cu negustori cumpliţi

Scris de Luni, 27 Iulie 2015
Da... nimeni nu ştie ce a fost, ce s-a întâmplat, ce s-a petrecut ieri în oraşul cu negustori cumpliţi! În acest sens, am iscodit o sumă pertinentă de umanoizi, că aşa li se spune istor bipezi controlaţi de domnul Lucifer în goana după Nicăieri! Am îndrăznit să întreb un număr…

Ultima epistolie indirectă pentru doamna din bar

Scris de Sâmbătă, 25 Iulie 2015
Doamna aiasta din barul aista mă priveşte frumos! şi foarte frumoasă! dar mult mai mult decât a naibii de frumoasă-i aiastă doamnă! bineînţeles, sunt mai mult decât lulea îndrăgostit de ea! vreau să-i dau o floare, dar ea-mi spune marţial: lasă, prostule, aşteaptă să se facă toamnă!... Parol, numai şi…

Câteva convorbiri literare cu/despre Matria mea

Scris de Vineri, 24 Iulie 2015
Înainte de mult aşteptata noastră întâlnire, te anunţ şi te avertizez că nu iubesc nici o Patrie! şi că nici o frică nu mă încearcă din cauza ei, pentru ea, deoarece exact în Curbură de Carpaţi o doare de inima mea şi de inima ta! că astă limbă (morfologia şi…

Doamna de pe capră şi bunicul de pe cal

Scris de Joi, 23 Iulie 2015
Îmi plac reproşurile argumentate. Sunt cum nişte învăţături. Cum nişte pilde. Şi nu dezavuez niciodată şi nici într-un fel spusele celui care mă face măgar când sunt măgar şi zimbru când sunt zimbru, nu invers. Însă, dacă-s vultur şi cineva mă face sticlete, ori invers, n-am decât să mă consider…

O scrisoare de dragoste deschisă pe sufletul meu de onoare

Scris de Miercuri, 22 Iulie 2015
Oare cum ai putut să crezi? Cine te-a îndemnat să pui la îndoială onestitatea-mi legendară? Ce gânduri nefaste au pus stăpânire pe tine? Ai auzit vreodată (de-a lungul vremurilor şi timpurilor) că vrun Cineva a dorit ori a îndrăznit să caute aiastă uriaşă Privire? Şi doar ţi-am spus şi ţi-am…

O scrisoare de dincolo de vreme şi de timp

Scris de Marți, 21 Iulie 2015
Chiar am uitat de când nu am mai primit o scrisoare alcătuită cu peniţa şi cu cea mai caldă cerneală din necunoscut. O scrisoare pură şi simplă. Cu litere frumos articulate, ca-n documente de cancelarie, ca-n urice domneşti. Întocmită de-un orfevru, parcă. O scrisoare scurtă şi cuprinzătoare. Convingătoare, mai ales.…

Glorie şi gratitudine grătarului contemporan!

Scris de Luni, 20 Iulie 2015
Mă sui în autobuz. E duminică. E ora cinci, antemeridian. Nădăjduiesc să nu mă mai sâcâie nimeni cu decibeli orali peste limitele admise de bunul simţ. Mă aşez şi deschid o carte cu psalmi. Cu fiţe de doamne/dive sus/puse, din staţia Ţiglina Unu urcă două trăncănitoare de serviciu pe traseul…

Orânduiala nesimţirii şi bătrâna din colţ

Scris de Sâmbătă, 18 Iulie 2015
În fiecare zi, de câţiva ani buni, cum se zice (de câţiva ani răi, ar fi fost mai bine zis, nu?) o văd la colţul farmaciei locuitoare exact peste drum de spitalul urgent şi judeţean. Stă şi tace. Nu cere. Nu priveşte la cineva anume. E o bătrână. Tare bătrână.…

Ultima cale ferată a iubirii

Scris de Vineri, 17 Iulie 2015
Da, după această frumoasă aducere-n minte...ea este! Nu admit că ar putea fi alta! Nu cred că mă duce cu zăhărelul! Nici cu preşul! Nu cred că mă trage pe sfoară! Dar...o ştiu că era blondă, nu brunetă!...Şi, ca şi cum îmi ştie/ghiceşte toate gândurile, scoate o fotografie...şi mă simt…

Izbânda surprinzătoare a ispitei de lângă tunel

Scris de Joi, 16 Iulie 2015
Sigur că da! Cum să nu ating splendoarea blondă sub acoperire? Şi cum să nu-i ghicesc în palma cea mai căpietor întinsă-nspre ne/vrednicia ochilor mei? Punct cu punct şi cât mai mult posibil întârziind pe fiecare detaliu al liniilor, munţilor şi câmpiei din palma cestei brunete Marii, îi demonstrez ce…

Blonda sub acoperire mă duce cu preşul

Scris de Miercuri, 15 Iulie 2015
Cum scriam în ziarul de ieri, încep binecuvântarea cerută de Maria înainte de a sorbi şampania inaugurală a celei mai bizare poveşti de iubire lângă tunel. Plin ochi cu emoţii incendiare şi cu ochii pe reclama scrisă pe rochia-i galbenă cum numai Van Gogh şi-l poate imagina şi nemuri pe…

Blonda sub acoperire mă duce cu zăhărelul

Scris de Marți, 14 Iulie 2015
Sunt pe aripa din dreapta a fostului restaurant „Mioriţa”. Aştept 9 (nouă). Adică autobuzul care duce de la gară la cimitirul lui Lazăr şi de la cimitirul lui Lazăr la gară, dacă nu rămâi acolo, pe vârful dealului cultivat cu cruci, sătul şi plictisit fiind de harababura domnitoare în oraşul…

Uite-aşa m-a scos din fire blonda sub acoperire!

Scris de Luni, 13 Iulie 2015
Ieri, aflându-mă în marş voios şi cvasi/triumfal spre azi, exact pe linia cea mai subţire (cam cât o clipă) dintre viaţă şi moarte... o întâlnesc pe dama de pică, pe blonda sub acoperire, adică. Nu ştiţi care-i linia/secunda cea mai mică dintre a fi şi a nu fi? La zebră…

Cod galben: damă de pică în autobuz

Scris de Sâmbătă, 11 Iulie 2015
Nu glumesc. Ieri, pe parola mea de onoare, mi-a sărit în ochi o damă de pică în autobuz. În autobuzul 9. N-am nici o îndoială că şi în autobuzele circulatoare pe celelalte trasee mă pot holba la ist fel de frumuseţi feminine, dar ca asta nu am mai văzut şi…

Trei ori trei egal cu şase! (II)

Scris de Vineri, 10 Iulie 2015
Ce armată?! Vai de mine! Tot nasol am nimerit-o!/ Ei s-alcoolizau la umbră şi falau Lindo Cielito!/ Eu spălam buda cu lama, că aşa pofteau oltenii:/ nişte tot un fel din ăia din regimul buruienii,/ nişte petrecuţi prin şcoală ca gâscanii prin răstoacă,/ nişte caporali bicisnici şi sergenţi muşcaţi de…

Trei ori trei egal cu şase!

Scris de Joi, 09 Iulie 2015
Două zile, astăzi şi mâine, în stil parodic-pamfletar, descoperiţi (pe acest colţ al curioşilor) prin ce fel de trecut au trecut cei aflaţi pe caprele schilodite ale cestei biete Românii! Aşadar... Căutam (prin râpi, prin poduri, prin algebră, printre stele)/ generaţia de mâine, dorul meu ş-al mândrei mele!/ Aveam mulţi…

Slăvire şi admirare bărbaţilor cu şlapi!

Scris de Miercuri, 08 Iulie 2015
Sigur că da! Hurui de încântare, mă cutremur de admirare şi de gratitudine când văd un (aşa-zis) bărbat „încălţat” cu şlapi! Ori, dacă vreţi, cu papuci! Şi încep să mă nărui când aud zgomotul specific al acestor obiecte în mărşăluire, al acestor lucruri de folosinţă cel puţin îndelungată, dacă nu…

Din ce în ce mai departe de linişte şi candoare

Scris de Marți, 07 Iulie 2015
Noaptea, când crezi că Dumnezeu presară o ţâră de linişte peste triumful tragic al nesimţirii şi iresponsabilităţii, când chiar zici în şoaptă vro câteva cuvinte de mulţumire către Panteonul geto-dacic, în care, pasămite, duhul lui Zalmoxis stă neclintit şi încă răbdător în iureşul harababurii şi ticăloşiei cestui prezent imund, începe…

Extremă urgenţă: Catedrala Mântuirii Neamului Prost!

Scris de Luni, 06 Iulie 2015
Mă aflu-n odaie şi-n puţinele, foarte puţinele momente de cvasi/linişte într-unul dintre cele mai nenorocite oraşe ale Republicii România. Cucul din pendulă îşi drege timbrul singuratic (şi in/util) şi cântă/bate paisprezece ceasuri trecute fix în sâmbăta asta ştearsă, banală, încărcată cu tot ce a văzut şi nu a văzut genialul…

Trei câini, o păpuşă de cârpă şi un imbecil

Scris de Sâmbătă, 04 Iulie 2015
Da, păpuşa de cârpă adoarme! şi cred că şi visează! de ce să nu viseze? poate spune cineva că păpuşile zvârlite la gunoi nu au dreptul la vis? că păpuşa aceasta-i moartă şi, prin urmare, nu are cum să doarmă?...Sigur că da, poate să spună orice imbecil că păpuşa nu-i…

Mărturisirile lui bădia Nimeni către tanti Nicăieri

Scris de Vineri, 03 Iulie 2015
Bădia Nimeni locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Tanti Nicăieri locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Cum s-ar spune şi cum se vede, sunt vecini de margine. Noaptea, bădia stă pe prispa casei şi se uită la stele. Noaptea, tanti stă pe…

Mascarada actuală şi alienarea omului de către om

Scris de Joi, 02 Iulie 2015
Mascarada politică, economică şi socială actuală are rădăcini greu sau imposibil de scos din solul şi din subsolul Ţării pentru care unii şi-au dat viaţa şi moartea, iar alţii, acum, sunt în stare s-o închine l-alde Ilderim, viteji specialişti în rotule cu pilaf, inventatori şi purtători de rahat pe toate…

Holbura din gard şi frumuseţea din mintea unui harnic ecologic şi salubru

Scris de Miercuri, 01 Iulie 2015
Merg aproape absent şi aproape încet pe strada Frunzei, la deal. În sus, adică. În sensul banal şi sâcâitor al liniei de tramvai conducător spre nordul Galaţilor de sud. Merg şi aştept să se întâmple ceva, altceva în afară de infernul provocat de-alde ciocan, ferăstrău, găuritor, tăietor, dărâmător, îngerivor. Depăşesc…

Scrisoare deschisă pentru amanta de la alimentară

Scris de Marți, 30 Iunie 2015
Cinci ore şi cincisprezece minute am stat la colţul şcolii, dar zadarnic! Amanta de la frizerie nu a venit! Nici măcar nu mi-a scris cu cretă un amărât de „Adio, Casanova” pe stâlpul de iluminat publicul, înfipt chiar în locul cu pricina! Nici măcar nu m-a apelat prin telefon, să-mi…
Pagina 82 din 114