Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Sigur că da! auzi, domnule? cică Masa de Adio! şi cică, domnule, să mă aşez în genunchi pe Altarul Poeziei şi să spun că „Aici hodineşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!”...Auzi, domnule, ce-mi zice epitropul Batog?...şi cică stă (şi el) cu mine la Masa asta de Plecare!...păi, ce? el a pierdut…

Epitropul Ion Emil Batog se pregăteşte să înceapă să-mi spună ce are de spus în acest moment-cheie al ne/fiinţei, în acest început de final, în această clipă foarte importantă dintre toate clipele ne/observate până acum! Se pregăteşte cu delicat simţ de răspundere: se îmbracă în vestminte tipărite după cea mai…

Şi, cum se procedează înainte de orice execuţie, fie aceasta şi sinucigaşă, execut nouă semne de cruce, toate însoţite de Tatăl Nostru murmurat! Desigur, stau pe genunchi în faţa icoanei Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă! Apoi, după această metanie, cu suflet curat ca lacrima Balaurului ucis de Sfânt, cu inimă…

Sigur că da! O noapte întreagă am întrebuinţat pentru ca să scriu misiva de adio şi de argumentare a pariului pierdut! Pentru ducerea la bun capăt a cestui lucru necesar în astfel de situaţii, am consumat (pe lângă o coală de hârtie albă, de doi metri/înălţime şi un metru/lăţime) juma…

Cum scriam în gazeta de ieri, m-a împins michiduţă, adică sfânta mea naivitate, să intru-n rămăşag cu planta exotică a epitropului Ion Emil Batog, ori, mai clar, să pariez cu epitropul autohton al plantei exotice, adică să mă spânzur în termen de trei zile, dacă celebra vegetală îşi revine în…

Nea Ion Emil Batog are o plantă exotică aproape moartă! Abia mai suflă biata vegetală! Cred că-şi dă duhul! Vai de părinţii săi şi de toate neamurile sale! Vai de cucurigu ei de plantă! Oare cine-i fi adus-o pe meleagurile noastre? Şi oare cine-o fi zvârlit-o la gunoi, de unde…

Sigur că da! Mihai Eminescu. Şcoala 28. Mihai Eminescu. Pentru că, fără nici o falsă modestie, oamenii din băncile şi de la catedrele acestui lăcaş de învăţare şi de formare şi de instrucţie şi de cultivare şi de desăvârşire... sunt surprinzători în tot ce fac pentru a-(şi) respecta numele şi…

Ascultă-mă o clipă, Doamna Mea/ de contrapunct, de contratimp şi contrastare/ şi în de-ajuns până se face noapte/ în cest Infinitiv căscat şi-n care/ nu mai sunt locuri nici pentru Iubire,/ nu mai e Timp nici pentr-o scânteioară!/...se veştejeşte toată-nsufleţirea.../ şi toată aşteptarea-i surdă-chioară.../ şi orice gând se năruie-n deşertul/…

1. Şi uită-te în punctul meu de vedere/ şi vezi dacă (mai) poţi rămâne/ acolo!...mai sunt vro câţiva zmei/, vro câţiva fii frumoşi şi vro câteva zâne!// şi zgripţuroaice mai sunt vro câteva!/ şi chiar şi vro câţiva balauri mai sunt!/ şi fata babei! şi fata moşneagului!/ şi capra solemnă!…

Recent. În faţa unui chioşc de ziare. Vânzătoarea fumează şi gândeşte profund şi exact la legea care interzice acest viciu în spaţii închise. Fumează, gândeşte şi tace. Vremea vremuieşte. Timpul n-are ce face...şi trece în de/favoarea cu vrea. Clac/sonaţii claxonează. Măscăricii măscăresc. Urâcioşii urâţesc. Ce pasionat şi corect trage din…

Hai, vino aproape! aşa! mai aproape!/ n-ai frică! nu-i nimenea-n jurul cel mic!/ nu-i nimenea-n jurul cel mare! nu-i nimeni!/ m-auzi cum te caut? m-auzi cum te strig?// M-auzi cum te mângâi în visuri şi-n gânduri?/ mă vezi cum (mă) umblu prin visul tău lung/ de-aici până-n viaţă, de-aici până-n…

Nimeni...(absolut nimeni!)...nu mă crede când spun că suntem gemeni! Suntem aşa de gemeni, încât ne încurcăm în Identitate! De multe ori, aproape mereu, El crede că-i Eu, iar Eu cred că-s El! De multe ori, aproape mereu, lumea se uită la Mine ca la Dumnealui, şi la Dumnealui se uită…