Motto: "multiplul unu diferit de sine/ o! mare-absenţă uneltind în toateniciunde-pretutindeni altul vine/ vizibil numai din precaritate" (Ştefan Augustin Doinaş)în fiecare clipă se întâmplă/ preludiul şi postludiul veşniciei pentru cel care-i înţelege rostul/ demonic şi divin, dar zice: fie-i trăirea mai uşoară şi dormirea/ plină cu visuri despre cel ce…
Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un semn/ al slăbiciunii (ne)(di)simulate, e un ajuns la capăt, un regret/ că mai frumos de-atâta nu se poate! Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un fel/ de-a (re)cunoaşte falsul şi păcatul (in)toleranţei până la sfârşit,/ când cade raiul şi se nalţă iadul! Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i judeţ/ fără clemenţă pentru…
(!) nu cred că nu se poate să se-ntâmple/ şi nu mă mint că nu-i adevărat, nici nu regret şi nici nu sper nimica/ din (ne)păsarea lui emcepătrat (!) (!) o stare (in)credibilă de masă:/ micul dejun, dejunul, cina...toată în sensul unic al eternităţii/ (s)puse-n viteză logică pătrată (!) (!)…
(despre Soare și Lună) şi chiar în această secundă mi-am adus aminte de mama: vine tocmai dinspre soare(şi)lună-apune, adică tocmai dinspre eternitate, vine frumoasă şi blândă şi singură şi repede ca o minune, clopotul (se) bate singur, de bucurie şi de mirare şi de admirare (se) bate, tot satul iese…
ce somn adânc, ce somn adânc/ mi s-a făcut în ochiul stâng ce somn înalt, ce somn înalt/ mi s-a făcut în celălalt ce vis frumos, ce vis frumos/ am început de sus în jos ce vis în plus, ce vis în plus/ am început de jos în sus şi…
nu las nici o urmă-n urmă,/ tot şterg, nu vreau să se ştie c-am furat o clipă albă/ dintr-o neagră veşnicie şi-am umplut-o cu nimicuri,/ amăgiri şi baliverne cu minciuni (ne)vertebrate/ şi scălâmbăieli moderne, până când biata secundă/ a spus că nu mai suportă clocotul din carotidă/ şi îngheţul din…
şi nu mai vreau să nu mai ştiu/ că nu mai vrea să nu mai ştie despre ce-a fost când nu eram/ doi despărţiţi de veşnicie - şi nu mai pot să nu mai văd/ că nu mai poate să nu vadă cum nu mai zbor şi nu mai merg/…
ascultaţi-mă, tovarăşi/ de frumos şi vis: locul cesta-i totdeauna/ gratis şi deschis, are timp să ne primească/ mult şi berechet, n-are nici o îndoială/ şi nici un secret !!!ne primeşte cu lumină/ şi cuvânt de psalm şi cu pâine şi cu sare,/ serios şi calm, noi suntem cu stea în…
nu am trecut, nici viitor,/ ci numai cred că mi se pare c-am fost şi c-am să fiu cândva/ un oarecine-oarecare prezent acolo... ş-am să spun:/ şi eu, de azi, am înainte şi am şi înapoi, şi eu/ am tot ce vreau şi se cuprinde între un punct fără nimic/…
Motto:"un rob şi o roabă printre robi şi printre roabe/ nu se despart niciodată/ nu se despart decât în silabe" - (Iolanda Cremene) (!) ne împărţim unul la altul corespunzător vitezei de propagare a iubirii cu numărător şi numitor ca doi oameni care ştiu de ce şi cum şi cât…
(!) mai trece pe drumuri căruţa cu mere adusă de-un cal şi-un sărac fără bici nu cumpără nimeni şi nimeni nu cere şi n-o să mai vină vreodată pe-aici (!) (!) la porţi ies mirese ca nişte garoafe sfinţite cu lacrimi de mire moldav s-aude aproape aproape aproape un greier…
Să luăm aminte Acum, cât mai avem în Suflet oleacă de Iubire, cât ne mai putem uimi de-o Ploaie şi de-un Curcubeu: hai să dăm Pământului o altă Strălucire şi să-l uităm în mijlocul Singurătăţii, adică unde l-a lăsat Dumnezeu, fiindcă n-a fost vreodată şi n-o să fie al tău…
despre-nceput s-au scris atâtea/ la fel ca şi despre sfârşit că se putea să nu mai vină/ îns-amândouă au venit şi sunt continuu în stare/ sunt compatibile şi demne de rostul lor în necuprinsul/ plin cu nimicuri şi cu semne şi vin mereu cu nepăsare/ n-aceeaşi clipă in/validă pure şi…
ce ŞOPOTE umblă n-adâncuri/ - trimise de când şi de unde nu ştie sau ştie-nsetatul - / de APĂ cu viaţă şi moarte: e DAT şi miracol şi milă,/ dar nu se cunosc amănunte - n-adânc nu există aproape,/ n-adânc nu există departe !!! n-adâncul de jos, bunăoară.../ n-adâncul de…
ascultă, fă, (ne)cugetato:/ să nu te mai gândeşti la mine, să nu mă mai visezi vreodată,/ să-ţi iasă chipul meu din cap, eşti o urâtă, eşti o proastă,/ însă te legi de orişicine, îmi spui vârtos, în orice clipă,/ că de prezenţa ta nu scap (!) ascultă, fă, (ne)cugetato:/ am…
acum deschid abecedarul de atunci - parcă deschid o carte veche cu porunci, parcă mă văd în banca mea,/ cu ochii înspre dumneata, cum te ascult cu vorbe tainice şi lungi despre ce-a fost, despre ce este şi va fi frumos şi sfânt în orice noapte şi-orice zi, despre candoare…
nişte ţărani se duc la vale/ - nişte ţărani foarte puţini - iar eu îi strig să se întoarne/ căci fără ei n-am rădăcini !!! fără ei ţara se răstoarnă,/ se-mpiedică şi dă în gropi, greierii plâng lângă vioare/ şi licuricii sunt miopi !!! absenţa lor pecetluieşte/ tristeţea bobului de…
îţi mulţumesc distinsă doamnă/ ce pot să fac ce pot să spun mă pun pe focul amăgirii/ mă scad şi cred că mă adun îmi lustruiesc vremelnicia/ prin care trec mut surd şi chior îmi număr steaua fără nume/ cred că mă-nalţ însă cobor mă joc şi pun pariu pe…
nici nu regret şi nici nu sper:/ aşa mă protejez de moarte - suntem convivi întru vecie,/ tovarăşi drepţi, la cataramă, la rău, la bine... fiecare/ chiar s-ar jertfi, la o adică, numai să fie în folosul/ aproapelui, când se abate pe casa noastră vro furtună/ şi răscoleşte şi destramă…
Îmi umblă prin minte momentul/ sublim, de la prima muşcare, atunci, pe imaşul cu greieri,/ cu vaci şi viţei la-ntâmplare, când viaţa-mi părea bagatelă/ şi floare de câmp la ureche, când mintea-mi fugea prin coclauri,/ ca vaca muşcată de streche! Îmi umblă şi-mi face aleanuri/ şi pofte mai dulci, mai…
îţi mulţumesc pentru că mi-ai umplut ulciorul şi pentru că ai stat sub sub același cer, alăturea de mine, până când mi-am potolit cea mai lungă şi cumplită sete, până când am înţeles că un astfel de bine este egal cu smulgerea din braţele celei care se repede să-şi domolească…
STÂLP DE ILUMINAT PUBLICUL, stă continuu şi singur şi neobservat din zori până-n seară, dar nu se văicăreşte niciodată, nu ştie decât că trebuie să nu moară, nu ştie decât că trebuie să-și facă datoria fără vro răsplată, nu cere nici de foame, nici de sete – nici măcar nu…
Ce plop înalt! – dacă mă sui în el,/ ajung la cer, buimac şi mititel! E cerul unu! – strigi din urma mea – / mai ai de mers în sus şi-ncă ceva! Şi-ncă ceva – şi dau de cerul doi.../ abia mai văd cărarea înapoi!) La cerul trei, încep…
(!) toată viaţa ai scris şi ai dat lucrare scrisă la scriere, adică la scrierile scriitorilor pe care i-ai citit, însă niciodată nu ai putut să treci pragul clasei următoare, şi niciodată n-ai aflat de ce se sinucid cei care se sinucid, şi de ce trăiesc mult cei care nu…
Pagina 39 din 124