las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în UITARE,/ pe-o margine de vis, departe hăt/ - mâhnirea-ncepe să se înfăşoare pe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclină când văd cât e de singur DUMNEZEU,/ parcă VECIA lui ar fi de vină îngenunchez…

!!! când m-ai strigat, ne/vinovato - parcă ieri-i -eram la capătul sintactic al căderiişi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare,ca (pe)-un îndemn demonic la continuare,ca (pe)-un triumf trufaş al visului de undeam învăţat că VEŞNICIA se ascundeşi hohoteşte senzual într-o secundăindiferentă, păcătoasă şi MĂRUNTĂ !!!!!! acuma sunt aici, în…

Motto:"în iarna asta nu mai plec de-acasă/ - nici o plecare nu mai are preț - rămân să-ți mângâi umbra de mireasă/ și să-ți păzesc iubirea de îngheț" (Iolanda Cremene) (!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept - suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem…

(!) din trecut în prezent, din prezent în trecut, eu vă gândesc şi vă admir şi vă aud cum treceţi clar şi fără frică prin secundă şi (n)-aveţi grijă că-ntâmplarea ne/fecundă de-a fi aici şi-acum e-un vis (ne)cruţător al celui care-i numitor/numărător într-o lumină lungă/scurtă şi iscoadă gata oricând să…

(!) şi m-ai strigat de peste dealul mic şi m-ai strigat de peste dealul mare şi n-am răspuns - eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare (!) (!) eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme - sfânt fără portofoliu,…

Se făcea că era o dată ca nici o dată - o dată să-mi fie de cald şi de frig, de frică şi de curaj, de luni şi de duminică, de dor şi de alinare, de fără de care nu se poate, de târziu şi de mintenaş! Şi se mai…

(!) i-am trimis o scrisoare de dragoste şi respect şi mi-a răspuns că nu poate, fiindcă e bolnavă şi trebuie să se îndrepte mai întâi, după care va veni la mine cu toate, fără să mai întârzie şi fără să mai aştepte, să-mi fie de bun augur, ca o carte…

Prima dată am murit într-o seară şi am fost îngropat imediat fiindcă lumea nu are timp de pierdut cu morţi ca mine! Toată noaptea am văzut ce se întâmplă Afară, am râs şi am plâns ca la un spectacol deşucheat, ca la o piesă de teatru cu histrioni, cu oameni…

şi n-a fost altfel? mi se pare/ că asta e greşeala mea şi că acesta mi-i păcatul:/ aştept pedeapsă şi suport întreagă ispăşire până/ începe cântul de prohod? Şi cum era mai bine oare?/ aşa sau altfel? nu am ştire şi zău îmi vine să dau vină/ chiar şi pe…

(!) iar când îmi pricepea nedumerirea din frăgezimea sufletului meu, vorbea de Curăţie şi Răbdare - tot ce-i miraculos trece prin greu (!) (!) şi se uita la Cer, dar şi la mine - şi nu-(i) mai auzeam nici un cuvânt, doar Lacrima iubirii şi Puhoiul iertărilor cum intră în…

(!) mai văd şi mai aud cum se întoarce acasă, negreşit, ca un secret, în fiecare seară, simplă, blândă, din ce în ce mai greu şi mai încet (!) (!) şi mă cuprinde o grozavă frică de-un viitor apropiat, cumplit, când ar putea să nu se mai întoarcă în locul…

Şi doar mi-ai spus: mai uită-te şi îndărăt! nu vezi că-n faţă-i numai silă şi prăpăd? de ce nu vrei să înţelegi/ că fugi înspre parapiteci? dacă nu crezi, am să-ţi descriu şi-am să-ţi arăt! Şi doar mi-ai spus: întoarce-te, nu are rost! nu vezi că-i mare şi fatal preţul…