Încerc să mă vindec de tine...ş-aduc/ leacuri şi smirnă din ţări depărtate,/ şamani să-mi descânte sufletul năuc/ şi rătăcitor printre umbre de cai şi păcate! Încerc să mă vindec de tine...şi tac,/ usuc (în cenuşă) cuvintele tale.../ vioara se-ntoarce tăcută-n copac:/ cel din care-ai cioplit-o cu mâinile goale! Încerc să…
(!) toamnă crizantemătoare,/ toamnă crizantemireasă, vino şi la mine-n suflet,/ vino şi la mine-n casă, vino să-mi aduci osândă,/ nu cer milă, nu cer voie să mă laşi, fără durere,/ pe corabia lui noe (!) (!) toamnă crizantemplieră,/ vrei să-ţi fiu crizantemire? vrei să pierd-câştig turnirul/ doar de dragul dumitale?…

Să nu dea careva alarma

Scris de Vineri, 26 Noiembrie 2021

* Carevasăzică, a intrat în pâine Guvernul Ciucă. De astăzi, va fi dată responsabilitatea jos din pod, nu mai merge faza cu armata, deoarece premierul e civil, a uitat anii de cătănie și chiar pare că pozează în cel mai civil dintre civili. Până când ne va da cineva alarma.…
(!) şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare de când aştept (fără preget)/ să vină trenul cu mătăsuri - şi trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri (!) (!) să…
Uită-te în oglindă şi vezi ochii care te-au privit ultima dată: nu-i aşa că sunt verzi şi amari ca pelinul pe care l-am cosit când erai suferindă? şi ţi-ai tămăduit rănile sufletului pedepsit să (nu) mai vadă frumuseţea păcatului dintre minus/plus infinit şi farmecul uitării când (nu) (se) mai poate…
Uită-te în ochii mei şi fii foarte atentă: peste câteva secunde am să-ţi mărturisesc un adevăr simplu şi unic şi frumos şi ne/spăimântător, singurul adevăr de natură transcendentă, care învinge şi vremea şi timpul, care durează o viaţă şi o moarte... şi îndatorat, şi îndatoritor! Gata, iată, se apropie momentul…
(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare, abia se mai ţine de steauă/ şi tot mai rahitic răsare (!) (!) se-nvârte, inspiră nădejde,/ se-mpiedică, merge, expiră, îi scârţâie timpul şi vremea/ şi ultima pasăre-liră (!) (!) jucat la trufie, pământul/ abia mai aude, mai vede cum n-are de-ales…
Ascultă salcâmul... ascultă-l/ cum strigă (înalt) (ne)răbdarea să sape n-adânc şi să-i toarne/ în zile şi nopţi timpul care-a fost sfetnic (mereu) aprioric/ şi sincer şi drept ca un Tată: ai Pâine?! ai Sare?! ai grijă,/ mănânc-o sau dă-o pe toată! ai Suflet?! ai Minte?! ai grijă,/ învaţă-(le) cum să…
(!) alb orbitor înmărmurit în vreme,/ albă orbire mărmurită-n timp: unul şi una gata să mă cheme/ la dansul cel din urmă, fără nimb (!) (!) gata să-mi spună ultima-ntrebare/ şi să mă-nveţe starea de nimic: un fel de (ne)văzută (contra)stare/ scumpă la cald şi ieftină la frig (!) (!)…
(!) te aştept - nu mai am nimic de făcut în afară de aşteptare, sunt resemnat şi stau şi ascult cum mi se zbate coliva-n piept, nu mai am nici o îndoială şi nu mi se mai pare că pierd sau câştig vro bătălie din războiul etern cu marele cald…
Intrăm în aceeaşi oglindă şi în aceeaşi secundă şi în acelaşi gând şi în acelaşi vis: oglindă care niciodată nu poate să mintă, secundă în care niciodată nu-i închis, gând pentru care păstrăm numai înţelegere şi candoare, vis în care încăpem împreună şi fără să nu credem că fiecare-i împărţit…
(!) ieri... am văzut-o pe Maria călare - ["nu mai stau, plec la capăt" - zicea -] doamne, doamne, ce Marie grăbită, doamne, doamne, ce fel de Marie frumoasă şi rea (!!!) (!) trebuie să-mi amintesc unde am văzut-o, mai ales că am obraz şi minte subţire - da, cred…
(!) am spus de maria, odată,/ că-i cea mai frumoasă din toate femeile care mi-au dat o/ mulţime de singurătate (!) (!) acum, când maria-i departe,/ eu cred că-i la fel de frumoasă şi-i singură-ntruna şi tace/ în suflet, în lume şi-n casă (!) şi cred că şi-aduce aminte/ şi…
mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă dintre toate substantivele pe care le-am întâlnit între depărtare şi acasă, şi le-am stat umilit la picioare (!!!) mi-a spus cineva că te-a văzut odinioară, cu capul pe genunchi, ca o aşteptare unde nu vine nimeni să-ţi spună: domnişoară, numai dumneavoastră puteţi…
te-am căutat cu carul mare,/ iar tu fugeai cu carul mic: erai frumoasă şi răbdare.../ şi te-am strigat...şi te mai strig! doamne...şi ce îndepărtare,/ ce cai pur-sânge şi ce roţi mai mari decât la carul mare/ te ajutau să fugi de toţi! ce mici erau roţile mele,/ mai mici decât…
Nu "panta rhei" mă ţine lămurit/ că sunt nemişcător în admirare pentru acest (ne)clar necunoscut/ din tot ce-(a)(m) fost şi din continuare! Nu "nec plus ultra"-mi ţine calu-n frâu,/ nu-mi pune interzis pe "nu se poate"! Se poate să greşesc(!?) să nu pricep(!?)/ "festina lente" în eternitate! Se poate întâmpla…
SINGURĂTATE - geam de monastire - prin tine-şi trece timpul puritatea dinspre trecut sau din închipuire - plătesc (încet) cu naşterea şi moartea! plătesc fiindcă totul se plăteşte, fiindc-aşa s-a hotărât atuncea, când a-nceput să fie omeneşte a duce-n veşnic (fără milă!) crucea! atâtea chipuri: linişte pe targă, în flori…
M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata! Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins, dar nu…
ce frumoasă erai/ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai şi spuneam poezii/ şi nimic altceva ce mai lună era/ ce mai lună era uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag adunam licurici/ şi veneam repeziş pe înalt…
Te rog foarte frumos, du-te acolo, în mijlocul nopţii din mijlocul pădurii din mijlocul copilăriei şi vezi cum se aude cântecul în oul de privighetoare, şi vezi cum se aude blândeţea cuvântului în pântece de lupoaică şi de căprioară, şi vezi cum se aude trecerea înaltă a sângelui prin copacii…
Nu credeam că voi ajunge să pot asculta vreodată aceste cuvinte negre, spuse de-un om cu haină neagră şi cu sufletul mai negru decât miezul morţii! Nu credeam că vor fi atâtea aplauze şi urlete, ca şi cum sunt mai vinovat decât cei care mănâncă doar chiftele de lebădă şi…
Eu te visez cu TOTDEAUNA,/ tu mă visezi cu NICIODATĂ, eu te pândesc pe drumul mare,/ tu te fereşti pe drumul mic, eu am crezut că nu se poate/ ce s-a putut să nu se poată, dar n-am pus lacăt la uimire/ şi n-am trecut la inamic, n-am azvârlit cu…
Dacă nu te grăbeşti, va fi foarte târziu, soarele va fi scăpătat de mult, după ultimul orizont, şi luna va purta doliu de mireasă în braţele unui incult! Dacă nu te grăbeşti, va fi ultima eclipsă de pământ, iar zmeul şi făt-frumos şi ileana de mult se vor fi retras…
Intru-n oglindă, sunt în pielea lui:/ cel fără „eu” şi cel al nimănui! Mă uit la cel cu „eu”, la cel cu stea/ şi care urlă: sunt în pielea mea, sunt zeul tău, pierdutule-n oglinzi,/ nu ai nimic şi nu poţi să mă vinzi, eşti zero, eşti soldat nenorocit.../ şi…
Pagina 35 din 119