(!) te salut, marie cu miozotis... te salut şi te rog mult să-mi spui ce se ascunde în ochiul tău crud? ce se ascunde la sânul tău ademenitor, de toţi proştii şi toţi deştepţii se apropie şi muşcă şi mor? (!) te salut, marie cu miozotis... dar nu-nţeleg nici cu…

Încerc să mă vindec de tine...ş-aduc/ leacuri şi smirnă din ţări depărtate,/ şamani să-mi descânte sufletul năuc/ şi rătăcitor printre umbre de cai şi păcate! Încerc să mă vindec de tine...şi tac,/ usuc (în cenuşă) cuvintele tale.../ vioara se-ntoarce tăcută-n copac:/ cel din care-ai cioplit-o cu mâinile goale! Încerc să…

(!) toamnă crizantemătoare,/ toamnă crizantemireasă, vino şi la mine-n suflet,/ vino şi la mine-n casă, vino să-mi aduci osândă,/ nu cer milă, nu cer voie să mă laşi, fără durere,/ pe corabia lui noe (!) (!) toamnă crizantemplieră,/ vrei să-ţi fiu crizantemire? vrei să pierd-câştig turnirul/ doar de dragul dumitale?…

* Carevasăzică, a intrat în pâine Guvernul Ciucă. De astăzi, va fi dată responsabilitatea jos din pod, nu mai merge faza cu armata, deoarece premierul e civil, a uitat anii de cătănie și chiar pare că pozează în cel mai civil dintre civili. Până când ne va da cineva alarma.…

(!) şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare de când aştept (fără preget)/ să vină trenul cu mătăsuri - şi trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri (!) (!) să…

Uită-te în oglindă şi vezi ochii care te-au privit ultima dată: nu-i aşa că sunt verzi şi amari ca pelinul pe care l-am cosit când erai suferindă? şi ţi-ai tămăduit rănile sufletului pedepsit să (nu) mai vadă frumuseţea păcatului dintre minus/plus infinit şi farmecul uitării când (nu) (se) mai poate…

Uită-te în ochii mei şi fii foarte atentă: peste câteva secunde am să-ţi mărturisesc un adevăr simplu şi unic şi frumos şi ne/spăimântător, singurul adevăr de natură transcendentă, care învinge şi vremea şi timpul, care durează o viaţă şi o moarte... şi îndatorat, şi îndatoritor! Gata, iată, se apropie momentul…

(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare, abia se mai ţine de steauă/ şi tot mai rahitic răsare (!) (!) se-nvârte, inspiră nădejde,/ se-mpiedică, merge, expiră, îi scârţâie timpul şi vremea/ şi ultima pasăre-liră (!) (!) jucat la trufie, pământul/ abia mai aude, mai vede cum n-are de-ales…

Ascultă salcâmul... ascultă-l/ cum strigă (înalt) (ne)răbdarea să sape n-adânc şi să-i toarne/ în zile şi nopţi timpul care-a fost sfetnic (mereu) aprioric/ şi sincer şi drept ca un Tată: ai Pâine?! ai Sare?! ai grijă,/ mănânc-o sau dă-o pe toată! ai Suflet?! ai Minte?! ai grijă,/ învaţă-(le) cum să…

(!) alb orbitor înmărmurit în vreme,/ albă orbire mărmurită-n timp: unul şi una gata să mă cheme/ la dansul cel din urmă, fără nimb (!) (!) gata să-mi spună ultima-ntrebare/ şi să mă-nveţe starea de nimic: un fel de (ne)văzută (contra)stare/ scumpă la cald şi ieftină la frig (!) (!)…

(!) te aştept - nu mai am nimic de făcut în afară de aşteptare, sunt resemnat şi stau şi ascult cum mi se zbate coliva-n piept, nu mai am nici o îndoială şi nu mi se mai pare că pierd sau câştig vro bătălie din războiul etern cu marele cald…

Intrăm în aceeaşi oglindă şi în aceeaşi secundă şi în acelaşi gând şi în acelaşi vis: oglindă care niciodată nu poate să mintă, secundă în care niciodată nu-i închis, gând pentru care păstrăm numai înţelegere şi candoare, vis în care încăpem împreună şi fără să nu credem că fiecare-i împărţit…