te mai aştept şi te mai strig şi te mai ştiu într-un aproape-ncă departe de pustiu, încă te văd cum vii sub măr,/ să (re)muşcăm într-adevăr şi să murim...cât încă nu e prea târziu! cred că aşa-i cel mai frumos, cel mai curat – cum spune şarpele-nţelept şi blestemat, cum…

(!) orbecăieli savante-n percepţii fără noimă sfărâmă orice visuri şi orice perspectivă, înaltul se coboară, adâncul se ridică – rămâne numai lustru şi numai împotrivă (!) (!) o suprafaţă-ngustă, anostă, deşucheată desparte lumea-n două bulucuri: marghioleală şi straşnică prosti(r)e...dar nu-i vreo câştigare – deosebirea-i mică, infinitezimală (!) (!) şi ce…

Motto: ”se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci/ cresc aripile tainei şi putrezeşte cina/ ce negură se lasă de-acum tocmai atunci/ sunt iarbă până unde a ostenit lumina” (Iolanda Cremene) îţi scriu direct pe dimineaţă/ – nu mai am bani pentru hârtie – direct pe zi, direct pe seară.../ îţi…

nu am mai plâns de multă vreme de când m-a dat mama afară din pântec şi auzeam cum moartea îşi drege glasul să mă cheme într-o lume plină cu verdeaţă şi cântec până acum am trăit cu ochii uscaţi însă astăzi toate lacrimile trecutului au dat năvală când am ajuns…

acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!... [între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până ajung sau nu ajung acolo/ – adică-n celălalt aicea, să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica, să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să…

Nimeni nu le mai ascultă/ clipocitul izvorârii, nu le mai râneşte nimeni,/ nimeni nu le mai aşează rostu-n sunet şi-n culoare/ şi în piatră – nici poeţii nu le mai slăvesc menirea/ într-un vers ori într-o frază! Părăsite şi uscate,/ bat fântânile la poartă – nimeni nu le mai deschide,/…

eu nu ţi-am adus apă vie/ izvoarele mele sunt moarte şi nici o scânteie înaltă/ să vezi ce lumină mai arde în ochii aceleia care/ a râs şi a plâns pentru tine cu preţul dispreţului dinspre/ blestemele tale senine cu preţul uitării în cele/ mai mici şi mai negre firide…

Mă uit în urmă şi mă văd/ pe Dealul Zimbrului...atuncea, când învăţam ce-nseamnă „sunt”,/ ce este şi ce face Crucea, ce-nseamnă vacă, şcoală, vis,/ Credinţă şi Deşertăciune... şi ce se spune despre Gând.../ şi despre Suflet ce se spune... când învăţam să mă declin,/ să mă conjug la drumul Mare…

(!) mâine am să-ţi scriu pe glezne/ despre ieri(ul) când beam de unde cântă broasca/ şi mâncam pământ (!) (!) şi jucam şotron şi ţurcă/ – lung şi mult jucam – şi scriam (pe ţărnă) „Mama”,/ „Dante” şi „Khayyam” (!) (!) şi scriam şi „ala-bala-/ portocala”...şi repetam la conjugare/ verbul…

(!) mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos...acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept (!) (!) n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori înlăcrămaţi...şi doar de mii şi mii de ori am tot murit…

PE MARGINEA ACEASTA A LOCULUI ACELA E MARGINEA ACEEA A LOCULUI ACESTA – nu se aude nimeni şi nu se vede nimeni, celestul stă-ntr-o doară şi tace cu celesta (!) nimic-nimic n-arată c-a fost şi-o să mai fie vreun suflet al mişcării în sine, pentru sine – şi nici o…

Bună dimineaţa, doamnă - toate sunt curate şi bune şi frumoase cum le-ai lăsat: soarele răsare tot din partea cealaltă şi apune tot în cealaltă parte, încă rotund şi adevărat! Bună ziua, doamnă - muşcata din fereastra sudică tace şi încă nu s-a uscat, iar violeta din fereastra nordică mă…