CE FRUMOASĂ ERAI/ CE FRUMOASĂ ERAI – timpul meu luneca/ pe o gură de rai !!! pur şi simplu eram/ vagabond şi nătâng – o iluzie albă/ fierbea mai adânc !!! uneori eram înger/ alteori eram drac – ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag !!! nu…
şi m-ai strigat de peste dealul mic, şi m-ai strigat de peste dealul mare, şi n-am răspuns - eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare !!! eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme - sfânt fără portofoliu, fără nimb,…
Motto:"uneltele sunt nişte sclavi neînsufleţiţi, iar sclavii sunt nişte unelte însufleţite" - (Aristotel)Ne/Nuntit cu Poezia/ şi abia tangent la Sferă, (mi) s-a înfrunzit Securea/ când am vrut să tai Catargul, şi m-am drăgostit - aiurea - / tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Ulise ultim,/ sclav pe ultima…
o văd şi-acum cum vine de la deal,/ pe cărăruia şerpuită, lungă, cum stă pe loc, aşa, din când în când,/ să-şi tragă duhul ostenit de muncă o văd şi-acum cum vine de la câmp,/ pe drumul cu-arătare colburoasă, cum duce palma streaşină la ochi,/ să vadă cât mai merge…
!!! când m-ai strigat, ne/vinovato - parcă ieri-i - eram la capătul sintactic al căderii şi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare, ca (pe)-un îndemn demonic la continuare, ca (pe)-un triumf trufaş al visului de unde am învăţat că VEŞNICIA se ascunde şi hohoteşte senzual într-o secundă indiferentă, păcătoasă…
Motto:"noi suntem ca şi fluturii care dau din aripi pentru o zişi cred că este pentru totdeauna" (CARL SAGAN) te rog să vii la mine, în zigzag, în zborul meu - în rostul meu, adică - am să te-ascult cu/minte ş-am să tac înalt şi alb, pe-un fir de levănţică…
visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală - eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude pe…

ROMÂNEŞTE şi IARTĂ !!! (de/spre în/durare)

Scris de Vineri, 02 Septembrie 2022

(!) INIMA TA/ SUFLETUL MEU ROMÂNEȘTE cum păsări lungi/ cântă păsări fără plată - n-am să n-ascult/ ce mi se-ntâmplă cereşte, n-am să nu tac/ până-mi va fi NICIODATĂ (!) (!) n-am să nu tac/ până-mi va fi TOTDEAUNA fără să ştiu/ că tu mi-aduci descântare celei dureri/ despre ce…
nici urmă de ACUM, dacă era să nu se-ntâmple ce A FOST să FIE - nimic mai RAR decât un ALT CEVA ne/aşteptat şi-n pururi SINE DIE puţin mai mult - (s)-ar fi întors din drum, fără preget, IDEEA pentru care se plămădea încet acest ACUM trecut mereu în timpuri…
fluture şi flutură,/ vise vi se scutură, vi se taie zboru-n două/ cu-ascuţiş de lună nouă, sub înalt de lună plină/ umbra vieţii vi se-nclină, iar zigzagul vi se-ndreaptă/ şi neantul vă aşteaptă din secundă în secundă/ să vă-ngroape, să v-ascundă unde nu-i nici "nu-i", nici "este",/ nici "acele", nici…
A venit pământul şi mi-a dat/ a-nţelege cum (ce) mai înseamnă, cum (ce) se mai spune despre om:/ omul fără ieri şi fără toamnă !!!Mi-a mai dat o dată, însă n-am/ fost atent, n-am priceput nimica ş-am rămas perfect, neştiutor,/ să învăţ grindeiul şi cotiga, boul cel din brazdă, bobul…
mi-i dor de MAMA cum nu mi-a mai fost, ori cum mi-a fost din/totdeauna, poate-i mai bine să-nvăţ moartea pe de rost şi să mă duc plângând, să-i spun şi TATEI că ŢĂRNA lor CURATĂ a rămas ACOLO, pe un DEAL şi pe o VALE, într-un CĂTUN tăcut şi într-un…
Te rog să-mi aduci o scrisoare acum,/ de-acolo, de-atuncea, de când mă jucam cu şotronul pe drum,/ cu zmeul şi crucea!!! Te rog să-mi aduci o scrisoare, te rog,/ de-atunci, de la MAMA, să văd cât mai am şi mai dau (ne)noroc,/ şi poate-mi iau sama ce mult am pierdut…
Motto: „şi vine cerşetorul de fântâni:/ daţi-mi, vă rog, şi mie, o fântână, să beau puţin şi să mă spăl pe mâni/ – vin de departe, tocmai de la stână!!! am un izvor în buzunarul stâng/ – vi-l las oricând, să nu vă fie sete – mi-i sete, însă pot…
dacă nu mai vine toamna,/ am s-o strig şi am s-o caut în adâncul unei lacrimi/ din mâhnirea unui flaut !!! a venit întotdeauna/ şi a stat cât stă o toamnă, m-a-nvăţat cum cade frunza/ şi plecarea ce înseamnă !!! m-anvăţat cum bate vântul/ printre păsări călătoare, cum începe-ndepărtarea/ şi…
te-am căutat cu Carul Mare,/ dar tu fugeai cu Carul Mic – erai frumoasă şi răbdare/ – eu te strigam, şi te mai strig!!! doamne, şi ce îndepărtare,/ ce cai pursânge, şi ce roţi mai mari decât la carul mare/ te ajutau să fugi de toţi!!! ce mici erau roţile…
cuvântul a venit cu vântul/ şi s-a oprit pentru hodină în lutul meu fără suflare,/ fără ferestre, fără frică – apoi – în jurul lui, cu grijă,/ cu drag şi lacrimi şi lumină – maica mi-a dat viu, chip şi nume/ – să văd, s-aud, să ştiu ce strigă şi…
naiv...am intrat în oglindă, demult/ – era lună nouă şi numai tăcere, morminte şi cruci/ şi greieri şi rouă şi-o presură-n zbor – poate ultimul zbor/ spre locuri mai calde – şi eu întrebându-mă unde or fi/ rămas celelalte!!! am stat...şi am stat năucit şi stingher/ – era lună plină…
alb orbitor înmărmurit în vreme,/ albă orbire mărmurită-n timp – unul şi una gata să mă cheme/ la dansul cel din urmă, fără nimb gata să-mi (s)pună ultima-ntrebare/ şi să mă-nveţe starea de nimic – un fel de ne/văzută contra/stare/ scumpă la cald şi ieftină la frig şi gata să-mi…
Şi uită-te n-urmă ş-aşteaptă şi taci:/ sunt umbrele noastre uscate şi goale, amare şi reci/ de-atâtea dezastre! Sunt zilele tale rămase pe drum,/ cu zilele mele murdare, curate, mai scurte, mai lungi,/ uşoare sau grele! Sunt nopţile mele cu suflet adânc/ şi linişte naltă cât nopţile tale, în care a…
te mai aştept şi te mai strig şi te mai ştiu într-un aproape-ncă departe de pustiu, încă te văd cum vii sub măr,/ să (re)muşcăm într-adevăr şi să murim...cât încă nu e prea târziu! cred că aşa-i cel mai frumos, cel mai curat – cum spune şarpele-nţelept şi blestemat, cum…
(!) orbecăieli savante-n percepţii fără noimă sfărâmă orice visuri şi orice perspectivă, înaltul se coboară, adâncul se ridică – rămâne numai lustru şi numai împotrivă (!) (!) o suprafaţă-ngustă, anostă, deşucheată desparte lumea-n două bulucuri: marghioleală şi straşnică prosti(r)e...dar nu-i vreo câştigare – deosebirea-i mică, infinitezimală (!) (!) şi ce…
Motto: ”se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci/ cresc aripile tainei şi putrezeşte cina/ ce negură se lasă de-acum tocmai atunci/ sunt iarbă până unde a ostenit lumina” (Iolanda Cremene) îţi scriu direct pe dimineaţă/ – nu mai am bani pentru hârtie – direct pe zi, direct pe seară.../ îţi…
nu am mai plâns de multă vreme de când m-a dat mama afară din pântec şi auzeam cum moartea îşi drege glasul să mă cheme într-o lume plină cu verdeaţă şi cântec până acum am trăit cu ochii uscaţi însă astăzi toate lacrimile trecutului au dat năvală când am ajuns…
Pagina 30 din 121