(!) sigur că da... acum alunecade cu tot cu Steauă, mâna-i se des/tinde, iar pasărea Poesis cântă-i Lira şi-l înveleşte-ncet, FĂRĂ CUVINTE (!) (!) sigur că da... acum s-adună toate, sub semnul greu şi straşnic al Tăcerii... şi-l vor, şi-l roagă negreşit, şi-l udă cu lacrimi goale, false şi puzderii…

Cu ochii pe Cerc, să nu scap din Vederelungimea care-i sprijină Învârteala între Minus și Plus Infinit,continui Alergătura într-această Joacăși mă tot întreb: ce se întâmplă cu Aria Copilăriei, dacă pierecel care l-a făcut pe Învârtitor, dar și pe Învârtit?Ce se întâmplă, dacă În/Cercuirea și În/Cercarea vor să tacă?Pe mine…

(!) citesc şi-aud şi văd... ajunge?... ori n-ajunge? dacă ajunge... mulţumesc... vino şi tu! dacă n-ajunge, vino, totuşi, fără milă: dă înainte, dă-napoi... şi spune nu (!) (!) te rog să iei şi Filarmonica la tine - eu, unde sunt, n-am nici o mierlă, nici un tei, n-am nici o…

(!) şi Unu şi Acelaşi înainte şi după clar/obscurul In/Creat (!) - e-un Adevăr cu haine mincinoase? e o Minciună-n haine-adevărate? un Subiect cu Inimă de Piatră, care nu stă frumos la Predicat? o Stare contra Sinelui Ne/Logic şi-o Contrastare prin Upanişade? - (!) mărire ţie, Taină Absolută într-astă Păcăleală…

(!) cred c-a trecut - încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din VEŞNICIA sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea (!) (!) cred c-a trecut - nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt ETERNITATEA…

(!) pot ieşi într-o clipită/ din secunda asta lungă –pot...fiindcă port limbajul/ veşnic al deşertăciunii,pot...fiindcă am nimicul/ care poate să mi-ajungă –unii spun că numai alţii,/ alţii spun că numai unii (!) (!) pot intra fără oprire/ chiar în moartea asta scurtă –pot...fiindcă-mi cer părerea/ toţi mărunţii şi toţi nalţii,pot...fiindcă…

(!) erau femei din ce în ce mai rare şi toate încăpeau într-un cuvânt – poeţii sărutau statui de sare şi universul coborâse pe pământ (!) (!) încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont – poeţii sărutau statui de sare şi le luau…

(!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama, cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă - mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama (!) (!) desigur, nu e vreme de "alt fel", nu e vreme de "nu", de "mai încolo", de…

(!) şi merg, şi merg... poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ERGO SUM, chiar dacă SUM prin grâu, prin gară şi prin lunci - uitat de zei, chiar dacă SUM prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu…

(!) nu te mai căţăra, nu te mai sui şi nu mai râvni să ajungi la orizont - acolo se află marginea cerului şi tot acolo se află şi marginea pământului - poţi să cazi, poţi să rămâi fără formă şi fără fond (!) (!) poţi să cazi dintr-unul într-altul…

(!) a fost odată perpendiculară/ - acuma-i ostenită şi străină, e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!) (!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară - şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!) (!) a…

(!) timp azvârlit în spaţiu de când - (LUMINĂ CALDĂ, să păcălească lumea aceasta şi cealaltă) - clipa dintâi se vede, s-aude şi acum, sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum (!) (!) spaţiu - (nimic în sine, bigbang) - să-ncapă totul, apoi - (din clipa-ntâia în clipa-ntâia) - rodul scâncind…