AUTOBIOGRAFIE [de/spre MAREA TRECERE]

Scris de Marți, 18 Octombrie 2022

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"printre litera zero şi tine trecui/ - m-ai spus până-n cer şi m-ai dat nimănui! printre litera zero şi mine ai dat/ merinde la toţi, numai mie păcat! printre litera zero şi noi nu a fost/ să vrem a trăi şi-a muri pe…
vreau să te văd... şi nu pot să te văd -/ nişte cuvinte negre nu mă lasă -/ sunt singur, singur, umblu mult şi-ncet,/ prin gând, prin vis, prin suflet şi prin casă mă uit pe geam, aşa, din când în când -/ poate treci tu, întâmplător, pe stradă,/ şi…
nu ar fi fost, dacă nu ar fi fost/ lux, lene, lăcomie, laşitate – cvartetul zilnic al nenorocirii/ de sus, de jos, din faţă şi din spate nu ar fi fost, dacă nu s-ar fi spus/ atâtea şi atâtea vorbe grele de/spre ce nu se ştie sau se ştie/ că…
!!! e simplu cum de-acum până atunci. e simplu cum de-atunci până acuma, dacă nu calc pe taine şi porunci, dacă nu uit de taica şi de muma, dacă mă doare sufletul când văd cum păsările intră în tăcere, cum ies din zbor şi cad într-un prăpăd dezlănţuit de morgă…
!!! nu mă aşteptam să vină, dar a venit - şi chiar a fost frumos, a fost minunat !!! !!! uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii, sunt şi subiect, sunt şi predicat, am deschidere şi dezlegare la toate am chiar şi INFERN personal, am totul la unghia mică, am…
vezi RAZA ceasta? eu sunt CERCUL ei - predecesor al ARIEI CELESTE, unde concretul mişună abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo - uitându-mă de-aici ori de acolo - ce mirare tristă când văd şi-aud - jur pe tot lungul meu - că-n UNIVERS "dincoace" NU EXISTĂ!!! vezi CERCUL…
din când în când - să-mi pară mai aproape - întind o mână către depărtare şi parcă o ating şi parcă-mi spune:"stai liniştit, ICOANA mea nu moare în ochii tăi care-au rămas în ochii mei călători spre lacrimile tale, atunci, acolo, când mi se-ntâmpla intrarea în VROIRI atemporale"!!! mă uit…
Maria s-a mutat într-o Dimineaţă, fără să lase în urmă nici măcar un adio. M-am trezit Singur, în odaia plină cu Poezii. N-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario? Am alergat încolo şi încoace, înainte şi înapoi. Şi am strigat-o şi am căutat-o cu…
Sunt singur - nu-i nimeni să vadă/ cum pasul şi clipa mă-ngână - cu mare credinţă şi vrere/ MĂ ROG PENTRU LIMBA ROMÂNĂ!!! Sunt singur - nu-i nimeni s-audă/ cum viaţa şi moartea s-adună şi-mi pun rugăciunea pe cale,/ cu lacrimă dreaptă, străbună!!! Sunt singur în centrul secundei/ cu margini…
Pe marginea drumului dintre sfârşitul Copilăriei şi începutul Uitării, iată-l, stă bătrân şi singur, înfrânt şi colbuit şi hâţânat de Timp şi de Vreme! Alăturea, doar o Fântână părăsită îşi scârţâie Cumpăna şi-i mângâie Tristeţea cu amintirea Apei din care am băut când ne jucam dimpreună, până la capătul Lumii!…
ce naltă şi-adâncă dormire sub semnul ne/fast al iubirii - ce fel de visare se-ntâmplă de parcă cest somn pentru mir i-i ??? se face că strigătul celei mai scumpe din toate ce-s poate să dea dezlegare la cea mai nespusă-ntâmplare din toate !!! nimic nu-i ştiut, dar se ştie…
dacă mă laşi să te sărut pe toată/ înmiresmarea sufletului tău, îţi scriu cea mai înaltă poezie/ şi te aştept deseară, la pârău, cu luna răsărită şi stăpână/ pe întuneric şi pe ochii mei, cu gândul că te-apropii printre sălcii/ şi ştii că vreau... şi ştiu şi cred că vrei…
unde duce drumul acesta? - întreb o pasăre cântătoare pe umărul meu stâng unde duce drumul acesta? - întreb o pasăre cuibăritoare pe umărul meu drept unde duce drumul acesta? - întreb o iluzie, întreb o idee, întreb un vis, întreb un poet. întreb orice cuvânt atotştiutor, întreb orice „fără…
!!! din gol...din plin s-aude cum bate veşnicia şi strigă prin abisuri că-i singură şi vrea să fie lângă mine, la cuminecătură, sub sfeşnic, sub icoane...ori să mă duc la ea !!! !!! şi strigă toată ziua, şi strigă toată noaptea – îi înţeleg dorinţa, durerea cea mai grea: nu…
Motto: „naşterea unui copil este un compliment al divinităţii” (Betty Marcovici) HAI, DORMI ÎNCET, PĂPUȘA NOASTRĂ SCUMPĂ – doar tu ne ţii sub cer şi vezi prea bine: eşti rostul nostru, taina ce ne leagă DE SCÂNCETUL SEMINȚELOR DIVINE !!! HAI, DORMI ÎNCET, FRUMOASA NOASTRĂ DRAGĂ – să-ţi fie pace,…
DRAGA MEA FÂNTÂNĂ PĂRĂSITĂ, ciutură cu lemnul putrezit - astăzi am să vin la dumneavoastră: două triste fără infinit!!! am să vin şi am să stau oleacă, din foşnirea salciei s-ascult cum şi maica mea şi cum şi tata au venit... şi ei... la voi... demult!!! am s-ascult încet, vro…
Cele mai triste despărţiri sunt în gară,când chiuie locomotiva mult şi bineşi te anunţă că pleacă maria,că e greu, foarte greu să te desparţi chiar de tine!!!Ce bestie şi locomotiva asta -fluieră, de parcă maria s-ar duce la nuntăşi tu rămâi ca un mire abandonatîntr-o singurătate măruntă, măruntă, măruntă!!!Mai stai…
Mi-ai spus DEMULT - să am şi eu habarchiar dacă nu-i NIMIC de înţeles -să caut DES ce se găseşte RAR,să caut RAR ce se găseşte DESfiindcă - altfel - în zadar am strânsatâta ne/răbdare în scrisori,şi dor, şi aşteptare... şi - în plâns -cald, să nu-ngheţe răsuflarea-n MORIde apă,…
desprind numai frumos din orişicând/ ş-apoi îl dau pe tot, la totdeauna - nici nu mă tem şi nici nu-mi pare rău/ că iau din toate şi răstorn într-una scot pur şi simplu din uitare, scot/ cu inima la cine mă aşteaptă şi mă primeşte-n suflet şi în vis.../ şi…
toamnă adâncă, toamnă înaltă, lumea aceasta, lumea cealaltă, cât înăuntru pogoară n-afară - FIE-I DE-A PURURI ŢĂRÂNA UŞOARĂ!!! câtă durere în dor şi-n durare umblă aievea să se-nfăşoare, câtă lumină răzbate dincoace - FIE-I DE-A PURURI HODINA ÎN PACE!!! chiar se aude, chiar se şi vede fără vro vrere dinspre…
DIN ABSTRACT GENUIN SPRE CONCRET ÎNCÂLCIT - lunecare de sens, mâzgălire de nimb, dor de visul rămas singur, în(măr)murit într-un timp fără loc, într-un loc fără timp!!! „da” începe urât şi sfârşeşte urât, „nu” începe „frumos” şi sfârşeşte „frumos”, se de/scrie „atât”, se citeşte „atât” - nici un dram de…
Din colecția "Cele mai frumoase cvasi/bulevardiere poezii rămase tablou" Frumoase, fantomatice şi lungi,/ cu dinadins şi dor să mă cuprindă, aşa, să nu mi-ajungă niciodată/ - lacom naiv şi simplu crai de ghindă - fiindc-am smuls iubirii şi am pus/ idei pătrate în cutii rotunde, am dat cu vânt mereu…
!!! nu am mai plâns de multă vreme -de când m-a dat mama afară din pântecşi auzeam cum absenţa îşi drege glasulsă mă cheme într-o lume cu verdeaţă şi cântec!!!!!! până acum am trăit cu ochii uscaţi,însă astăzi toate lacrămile trecutului au dat năvalăcând am ajuns şi am văzut cum…
!!! umblu prin Absenţă, tac şi vreau/ să întreb de unde până unde ţine... să întreb de ce s-a dus/ timpul Viitor... cine pătrunde într-acest Adânc molipsitor/ pentru cei Înalţi, să ne aducă sensul Poeziei înapoi,/ printre condamnaţi la falsă rugă, printre osândiţi la visuri goale,/ printre sfinte flăcări haimanale!!!…
Pagina 29 din 121