(!) sunt un biet căpcăun – lumea zice că-s rău, c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău,nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc –nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc (?)(!) lumea râde că plâng şi mă face urât –şi mi-i milă de…
(!) trece MAMA...trece MAMA cu BISERICA de mână – cred că se îndreaptă-ncolo, cred că se îndreaptă-ncoace – mama-mi zice „măi, copile”, iar biserica o-ngână: „hai să nevedim, să ţesem numai pânză pentru PACE, pânză ALBĂ CA ZĂPADA care-nseamnă CURĂŢIE, MILOSTIRE şi SMEREALĂ şi LUMINĂ ţie, mie” (!) (!) trec...le…
(!) aici e-acolo, ca şi cum ar fi/ un drept acolo întâmplat aici – eşti cea mai (ne)(de)scrisă POEZIE/ dintre ce nu am zis şi ce-a să zici,dintre ce nu ai zis şi ce-o să zic/ atunci, acolo, când va fi aicea,aicea, când va fi acolo, când/ ne-om strânge-n braţe…
(!) şi eu sunt în plante, şi tu eşti în plante: tu eşti miozotis, eu sunt mărăcine – n-adâncul albastrului tău fără margini vin toate nălţimile-m veci să se-ncline: vin valuri şi valuri de regi şi regine, vin zei, dumnezei şi pandore şi parce, vin sclavii, proscrişii, deştepţii, nebunii şi…
!nu mai plec nicăieri, nu mai vin nicăieri, nu mai stau nicăieri – ce ar fi, dac-ar fi?ce ar fi, de n-ar fi? – sunt ce ştiu că n-am fost:biet naiv ocupat cu dis/preţul de costcând ştiam ce (nu)-(mi) dai, când ştiam ce (nu)-(mi) ceri –să m-adun, să mă scad,…
(!) când a bătut la uşă o lumină el se uita-n oglindă şi credea că nu mai poate nimenea să vină să-i ceară iertăciune şi să-i dea (!) (!) era acolo, printre substantive, uitat de zei şi hăituit de stele, tăcea pe foc, plângea pe hieroglife – un semn banal,…
O singură dată am visat că dorm lângă o fântână,sub o salcie plină cu vrăbii infatuate –îmi era sete şi ceteam pe linia orizontului:zarurile au fost aruncate! Visam că vine mama să mă cheme acasă,şi parcă nu mai ajungea – venea tocmai de departe –cred că i-o fi şi ei…
Nu mă ronţăie viermele invidiei cum din mere sau din vişine sau din grinzile aşezate să dureze şi să sprijine o casă, un pod ori o galaxie! Nu mă otrăveşte nici un venin fiindcă nimic din tot ce-i omeneşte nu mi-i străin! Nu ştiu ce-o fi gaura de vierme, dar…
Motto: ”Cum stă-n sicriul ei cel mic, culcată,/ vioara pare moartă înc-o dată. Încremenit, arcușul subțirel/ stă amuțit alăturea și el, cel care sprinten alerga pe strune - / și nici o melodie nu mai spune. Voi știți prea bine că sunt o vioară,/ prieteni, care cântă să nu moară”.…
Mă uit la mine să aflu dacă sunt mai mic sau mai mare decât omul mărunt! Gândul mă trage de mânecă, indiferent: mai uită-te o dată şi fii mai atent! Şi mă uit, şi mă uit, şi mă uit...nu mai pot, gândul acesta este ne-tot, am să renunţ la el,…
Vino în cerc – am încercat o rază,/ însă a fost prea palidă, prea mică... şi s-a tocit la prima învârtire.../ şi m-a cuprins, aşa, un fel de frică,de panică, de grijă şi tristeţe/ că pot rămâne-n centru şi pot pierdelungimea-ncercuirii, rostogolul/ din frunză verde înspre frunză verde! (dacă nu…
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"! mai am vro câțiva pași până ajung unde începe cercul înc-o dată și unde TOTUL stă-ntr-un ABSOLUT mai alb, mai negru, fără nici o pată ! ! unde nimic nu are ÎNAPOI, unde nimic nu are ÎNAINTE și-unde nu știu că n-are…
!!! cutia mea sentimentală/ e plină cu bijuterii:fluturi de lampă, ochi de vază,/ ciorapi şi lacrimi fumurii,danteluri mov, tocmai de unde/ am vrut s-ajung, dar n-am ajuns,garoafe negre-ncremenite/ pe un picior fără răspuns,târziuri spuse mai devreme,/ devremuri spuse mai târziu,pene de păsări fără milă,/ nisip, relicve de pustiu,rochia mamei -…
!!! hai să ne uităm la păsări,/ la furnici şi la albine - poate ni se taie greaţa,/ poate învăţăm ceva, poate nu ni se mai pare/ că nu suntem fitecine, poate cercetăm oglinda/ - uite-aşa şi iar aşa - şi pricepem ce distanţă/ e-ntre noi şi toate ceste substantive…

TOT și NIMIC [de/spre minună/ție]

Scris de Miercuri, 19 Octombrie 2022

chiar acuma scriu cea mai frumoasă poezie, dar nu cred că am s-o duc până la capăt, vreodată -cum să ajung tocmai acolo şi să zic"îţi mulţumesc, DUMNEZEULE, astfel a fost să fie (!)îţi place cum a ieşit această splendoare terminată (?)îţi place cum gândesc de/spre TOT şi de/spre NIMIC…

AUTOBIOGRAFIE [de/spre MAREA TRECERE]

Scris de Marți, 18 Octombrie 2022

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"printre litera zero şi tine trecui/ - m-ai spus până-n cer şi m-ai dat nimănui! printre litera zero şi mine ai dat/ merinde la toţi, numai mie păcat! printre litera zero şi noi nu a fost/ să vrem a trăi şi-a muri pe…
vreau să te văd... şi nu pot să te văd -/ nişte cuvinte negre nu mă lasă -/ sunt singur, singur, umblu mult şi-ncet,/ prin gând, prin vis, prin suflet şi prin casă mă uit pe geam, aşa, din când în când -/ poate treci tu, întâmplător, pe stradă,/ şi…
nu ar fi fost, dacă nu ar fi fost/ lux, lene, lăcomie, laşitate – cvartetul zilnic al nenorocirii/ de sus, de jos, din faţă şi din spate nu ar fi fost, dacă nu s-ar fi spus/ atâtea şi atâtea vorbe grele de/spre ce nu se ştie sau se ştie/ că…
!!! e simplu cum de-acum până atunci. e simplu cum de-atunci până acuma, dacă nu calc pe taine şi porunci, dacă nu uit de taica şi de muma, dacă mă doare sufletul când văd cum păsările intră în tăcere, cum ies din zbor şi cad într-un prăpăd dezlănţuit de morgă…
!!! nu mă aşteptam să vină, dar a venit - şi chiar a fost frumos, a fost minunat !!! !!! uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii, sunt şi subiect, sunt şi predicat, am deschidere şi dezlegare la toate am chiar şi INFERN personal, am totul la unghia mică, am…
vezi RAZA ceasta? eu sunt CERCUL ei - predecesor al ARIEI CELESTE, unde concretul mişună abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo - uitându-mă de-aici ori de acolo - ce mirare tristă când văd şi-aud - jur pe tot lungul meu - că-n UNIVERS "dincoace" NU EXISTĂ!!! vezi CERCUL…
din când în când - să-mi pară mai aproape - întind o mână către depărtare şi parcă o ating şi parcă-mi spune:"stai liniştit, ICOANA mea nu moare în ochii tăi care-au rămas în ochii mei călători spre lacrimile tale, atunci, acolo, când mi se-ntâmpla intrarea în VROIRI atemporale"!!! mă uit…
Maria s-a mutat într-o Dimineaţă, fără să lase în urmă nici măcar un adio. M-am trezit Singur, în odaia plină cu Poezii. N-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario? Am alergat încolo şi încoace, înainte şi înapoi. Şi am strigat-o şi am căutat-o cu…
Sunt singur - nu-i nimeni să vadă/ cum pasul şi clipa mă-ngână - cu mare credinţă şi vrere/ MĂ ROG PENTRU LIMBA ROMÂNĂ!!! Sunt singur - nu-i nimeni s-audă/ cum viaţa şi moartea s-adună şi-mi pun rugăciunea pe cale,/ cu lacrimă dreaptă, străbună!!! Sunt singur în centrul secundei/ cu margini…
Pagina 26 din 119