* După trei valuri de retrocedări, o bună parte din fondul forestier s-a fărâmiţat * Proprietăţile mici, cele mai expuse hoţiilor de tot felul * Fără pază şi amenajament silvic, proprietăţile forestiere nu sunt rentabile * Chiar dacă nu are voie să exploateze pădurea, proprietarul trebuie să o păzească şi să plătească impozite pe ea * În aceste condiţii, oamenii au ajuns să se roage să li se ia pădurile înapoi! *
Când s-o împărţit norocul, Galaţiul nu prea a avut parte de păduri. Cele 37.000 hectare de fond forestier ocupă doar 8,3 la sută din suprafaţa judeţului, cu mult sub media pe ţară. Poate acesta era un motiv în plus pentru a ţine la protejarea pădurilor, mai ales că unele, precum cele de la Adam sau Buciumeni, nu sunt deloc de lepădat.
Din păcate, proprietăţile s-au fărâmiţat, unele au rămas nepăzite, pradă hoţilor, s-au găsit şi „investitori” care au jefuit pădurile… ca în codru, multe din prevederile Codului Silvic se bat cap în cap cu realităţile din teren.
Colac peste pupăză, Direcţia Silvică Galaţi, subunitate a Romsilva, una dintre puţinele instituţii care se mai îngrijesc de fondul forestier, are serioase probleme financiare şi au început să apară sincope în plata salariilor pădurarilor.
Retrocedări în trei timpi
Modul în care s-a făcut retrocedarea pădurilor a făcut, din păcate, mai mult rău decât bine. Pe legile fondului funciar au fost trei etape: Legea 18/1991 - când au fost retrocedate proprietăţi de până într-un hectar de pădure, Legea 1/2000 - când s-au dat proprietăţi până în 10 hectare, Legea 247/2005, aflată încă în derulare, ce vizează restituirea integrală a proprietăţilor.
„Legea 18 a fost catastrofală pentru fondul forestier. Sunt cazuri şi de câte o persoană cu şase moştenitori pe şase arii de pădure. În situaţii din astea, nici nu se mai face dezbaterea succesorală, uneori nici nu se cunosc limitele proprietăţii. Practic, 5.287 de hectare s-au împărţit cam între vreo 12.000 de oameni!”
„Nici pădurile de până în zece hectare - în total 3.278 hectare s-au retrocedat în această etapă cam la o mie de proprietari - nu se simt prea bine. Pe Legea 247 au intrat până acum în calcul 6.424 de hectare, dar aici vorbim doar de câte câteva sute de persoane, ceea ce înseamnă că proprietăţile au rămas mai unitare şi mai bine delimitate”, ne-a explicat Gheorghe Luca, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Silvice Galaţi.
Una peste alta, din fondul forestier gălăţean de 37.000 hectare, 15.000 de hectare au ajuns în proprietate privată, restul de 22.000 hectare, proprietate publică de stat, fiind administrat de Direcţia Silvică Galaţi, prin Ocoalele Silvice de la Galaţi, Griviţa, Hanu Conachi şi Tecuci.
Lege din topor
Chiar şi în cazul în care pădurea este proprietate privată, există obligaţia respectării regimului silvic. Pădurea este considerată bun de interes naţional, iar în folosinţa ei se ţine cont de principiul dezvoltării durabile.
Practic, exploatarea pădurii „ca mijloc de producţie” este trecută pe plan secundar. Pe româneşte asta înseamnă că, dacă azi primeşti un hectar de pădure, mâine nu poţi să intri cu drujba în ea după cum te taie capul. Codul Silvic vorbeşte de obligativitatea asigurării pazei, de întocmirea unui proiect de amenajament, dar la modul practic toporul a lucrat în pădurile gălăţene după legea junglei.
„În ceea ce ne priveşte, din momentul în care am predat pădurile către proprietari, dacă nu s-au încheiat contracte de pază sau administrare, nu mai avem ce căuta acolo. Şi nici nu mai avem date despre suprafeţele respective. Dar «din marginea drumului», este evident că foarte multe suprafeţe au fost defrişate”.
„În zonele nepăzite sunt cele mai multe probleme. Suprafeţele mici, greu controlabile, hoţii, gradul de sărăcie, toate acestea au contribuit la dezastru. Exemple sunt la Fârţăneşti, Vârlezi, Măstăcani, dar aproape în orice localitate vom găsi suprafeţe retrocedate la Legea 18. Acele suprafeţe sunt la cheremul hoţilor”.
„Uneori nici proprietarii nu-şi mai recunosc suprafeţele. Cam vreo 5.300 de hectare au fost rase complet, o parte de hoţi, o parte de proprietarii care se temeau să nu îi fure hoţii”, ne-a spus reprezentantul Direcţiei Silvice Galaţi.
Dar hoţii nu dau înapoi nici din faţa pădurilor de stat sau a celor private păzite de pădurari. Numai din acestea, anul trecut s-au furat 321 mc de material lemnos, iar pentru tăieri ilegale sau sustrageri de arbori s-au întocmit 6 dosare penale şi s-au aplicat 108 amenzi contravenţionale. Desigur, aici vorbim doar de cei depistaţi sau prinşi asupra faptului.
Oricum, jaful-jafurilor s-a făcut în pădurea Buciumeni, acolo unde un afacerist din Focşani, Marcel Cosor, prin mijlocirea unor contracte dubioase pe care le-a încheiat cu proprietarii de pădure, a ras ce era mai preţios din masa lemnoasă. Stejar, tei, cireş de pe o mie de hectare s-au furat ca în codru sub acoperirea unor acte aparent legale, cazul, prezentat şi în paginile „Vieţii libere”, făcând obiectul inclusiv al unor acţiuni în justiţie
Din fericire, pădurea de la Adam, cu preţioase exemplare de stejari şi goruni, are o soartă mai bună şi, administrată de Direcţia Silvică, este mai ferită de atacurile hoţilor.
Trei inspectori şi toţi trei
La respectarea Codului Silvic în teritoriu ar trebui să vegheze Inspectoratul Silvic şi de Vânătoare Galaţi (ISV) Galaţi, ce ţine de ITRSV Focşani. Dar acest inspectorat dispune la Galaţi de doar trei oameni! Ei ar trebui să treacă pe la miile de proprietari şi să verifice starea fondului silvic.
„Ei vin tot pe la noi, că-i mai uşor de controlat, şi pe la primării, unde se mai ştie ce se întâmplă… Mai mult nici nu prea pot să facă. De exemplu, ei văd că s-a tăiat undeva, dar n-au de unde să ştie de cine să se ia. Trebuie o anchetă de o săptămână să vadă dacă e vorba de parcela lui nea Gheorghe, nea Vasile sau nea Ion. Ba se poate întâmpla să mai iasă unul şi cu toporul după ei…”, ne-a explicat Gheorghe Luca.
În plus, una este ce scrie în Codul Silvic, alta ce se poate face în teren. De exemplu, conform legii, fiecare proprietar, fie el mare sau mic, are datoria de a asigura paza pădurii pe care o deţine. Pe 7.000 de hectare, cu mici proprietari, nu se face acest lucru:
„Cel de la ITRSV ce să facă? Aceste păduri au în general ca proprietari persoane vârstnice. El, ce să facă? Să se ducă la moşul de 90 ani care poate nici nu are după ce bea apă şi să-l amendeze că nu-şi păzeşte pădurea sau că a luat lemne de pe proprietatea lui să nu moară iarna de frig? Pentru că, dacă n-au acel amenajament silvic, de pe un hectar nu se poate scoate mai mult de un metru cub de material lemnos, provenit din igienizări”.
Unde mai pui că, dacă te trezeşti peste noapte cu pădurea tăiată, tu, ca proprietar, ai datoria să faci reîmpădurirea! Reîmpădurirea unui hectar de pădure poate ajunge şi la sume de ordinul a 100 - 300 milioane lei vechi.
Pădurea tuturor posibilităţilor
Dincolo de hoţii, condiţiile restrictive de exploatare, obligaţiile ce revin din deţinerea de fond forestier, costurile de pază, mai există şi impozitul pe terenuri. Acesta nu este mare, dar pentru o persoană în vârstă e o sumă care se simte.
„Multe persoane au ajuns la concluzia că nu-i rentabilă proprietatea forestieră. Şi am avut cazuri de bătrâni care, mai ales dacă nu aveau moştenitori, au vrut pur şi simplu să scape de pădurea pe care o aveau, au venit să se roage de noi să le primim pădurea ca donaţie la Direcţie Silvică! Culmea, noi nu putem primi terenuri izolate, în mijlocul altor proprietăţi, pentru că nu le putem păzi. Şi uite aşa, mulţi s-au trezit că au proprietăţi, nu le pot exploata, dar trebuie să le păzească şi să plătească impozite pe ele. Şi pentru bătrâni în special, fondul forestier a devenit o belea”, ne mai spune purtătorul de cuvânt al Direcţie Silvice Galaţi.
Şi uite-aşa, se confirmă că trăim în ţara tuturor posibilităţilor: te lupţi să obţii o proprietate, pentru ca apoi să te rogi de alţii să ţi-o primească măcar ca donaţie! Chiar că trăim ca în codru!
Pădurarii schimbă drujba cu tulumba
Direcţia Silvică Galaţi dispune în prezent, în cele patru ocoale silvice din judeţ, de 200 de oameni. Chestiunea este că, deşi este subunitate a Romsilva, se merge tot pe principiul autofinanţării. Şi, spre comparaţii cu alte direcţii din ţară, Direcţia Silvică Galaţi face parte, alături de direcţiile din zona de Sud-Est, din categoria „rudelor sărace”.
„Pădurile de la noi sunt tufe faţă de cele de la munte. Pe un hectar de pădure de la noi se pot exploata între 50 şi 100 mc pe hectar, la un hectar de răşinos se pot obţine şi 1.000 mc pe hectar. Fiind o regiune între stepă şi silvostepă, la noi costurile de împădurire sunt şi mai mari, iar producţia mai mică. De aceea, pe sistemul de autofinanţare nu putem să ieşim decât pe minus. Până anul trecut, am mai fost ajutaţi de la nivelul regiei, dar de anul acesta au apărut sincope în plata salariilor”, ne-a declarat Gheorghe Luca.
Unde au văzut cu ochii
Un pădurar are de acoperit cam 300 hectare de pădure. Zonă mare, salarii modeste, iarnă, vară, bătaie de cap cu hoţii. În aceste condiţii, mulţi oameni cu experienţă au preferat să părăsească sistemul silvic.
„Obişnuiţi cu regimul semimilitarizat care există la noi, şi-au găsit, de exemplu, posturi de pompieri la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă sau posturi la Poliţia de Frontieră. Nu au grija gestiunii şi au salarii de două, trei ori mai mari. Mai sunt oameni care, dacă nu au plecat din silvicultură, au plecat în alte locuri din ţară, unde sunt direcţii mai bogate”, a precizat reprezentantul Direcţiei Silvice.
Pe linia de plutire s-ar putea reveni dacă de la bugetul de stat s-ar aloca, după cum s-a promis prin Codul Silvic, banii către micii proprietari pentru paza fondurilor forestiere. Dar, deocamdată, e criză, nici nu poate fi vorba de bani pentru păduri.
Codul Silvic - Pază şi amenajare doar pe hârtie
Dacă ar fi să ne luăm după lege, proprietarii de păduri ar trebui să asigure paza fondului forestier şi să realizeze pentru fiecare suprafaţă un proiect de amenajare. În afara proprietăţilor stat, Direcţia Silvică Galaţi asigură, în baza unor contracte, paza şi administrarea a doar jumătate din proprietăţile private.
„Cam pentru 7.000 de hectare, fond forestier al unor mici proprietari, nu sunt încheiate contracte de pază, fiind expuse hoţiilor de tot felul. În acelaşi timp, Codul Silvic spune că, pentru proprietăţile sub 30 hectare, decontarea serviciilor de pază se va face de la bugetul de stat. După cod, oamenii vin şi spun: nu vă mai plătesc paza. Aşa că se pierd şi din contractele care deja erau”.
„Tarifele pentru pază sunt cam de 70-90 lei de hectar pe an, în funcţie de Ocol. De la bugetul de stat nu s-a dat nici măcar un leu pentru aşa ceva. Şi, cum discutăm de criză, nici nu o să-i vedem prea curând. Astfel, inclusiv la nivelul Direcţiei Silvice apar cheltuieli pe care nu le putem acoperi”, ne-a declarat Gheorghe Luca.
Cu proiectele de amenajare, situaţia este şi mai încurcată. Aceste proiecte sunt realizate de nişte firme specializate, acreditate de Ministerul Agriculturii.
„Proiectele de amenajare se referă la fiecare zonă, cuprind hărţile cu trupurile de pădure, suprafeţele sunt diferenţiate, descrise, sunt precizate speciile care există şi, foarte important, ce fel de lucrări se pot face acolo sau care este vârsta exploatării. Un astfel de document se avizează de Ministerul Agriculturii şi este valabil zece ani. Dacă pentru o suprafaţă se spune că se pot face doar tăieri de igienă, atât rămâne. Nu răritură, nu tăiere rasă sau altceva”, ne-a explicat reprezentantul Direcţiei Silvice Galaţi.
Chestiunea este că cea mare parte din amenajamente, realizate iniţial pentru a sta la baza legilor retrocedării, au expirat - în Ocolul Silvic Galaţi şi Ocolul Silvic Hanu Conachi din 2005, în Ocolul Silvic Tecuci şi Ocolul Silvic Griviţa, din 2007.
În Codul Silvic se prevede, de asemenea, ajutorarea micilor proprietari în întocmirea acestor planuri. Nici în acest caz nu a venit vreun ban de la bugetul de stat pentru aşa ceva.
