* Dezamăgiţi de vânzarea slabă, legumicultorii de la şosea spun că au cultivat pentru ultima oară pepeni, roşii şi castraveţi * „Mai bine stau degeaba decât să muncesc degeaba” *
Bazinul legumicol din judeţul nostru se recunoaşte nu atât după pieţele de gros de legume, după TIR-urile pline cu marfă proaspătă, abia culeasă de pe câmp, ori după miile de hectare cultivate până la linia orizontului, ci prin munţii de pepeni şi de alte legume care străjuiesc de o parte şi de alta artere de circulaţie.
Iar dacă în zonele Tudor-Lieşti-Barcea legumele stau în saci, pe la porţile oamenilor, de la Tecuci către Matca nu vezi decât pepeni. Vărgaţi sau „uni”, rotunzi sau alungiţi, mici ori gigantici, pepenii se lăfăie degeaba la şosea, căci clienţii rar opresc să se tocmească, spre disperarea vânzătorilor.
CITEŞTE ŞI Masacrul verzei de la Barcea
„Sunt sătui toţi de pepenii de la greci”
Alături de munţii de pepeni, cei care vând (producători, de altfel) nu mai pleacă de lângă marfă decât când se va vinde. „Adică la toamnă, asta dacă avem noroc şi vindem. Dar la cum merge treaba, nu prea cred. Pepenele este destul de pretenţios; dacă nu îl vinzi în două-trei săptămâni, poţi să îl laşi aici, la şosea, că se strică şi nimeni nu îl mai ia”, ne spune Viorel Chiriţoiu, de 28 de ani.
Deja s-a mutat la şosea; doarme într-un şopron, pe un pat improvizat şi nu va pleca de aici decât când va vinde marfa sau când se vor strica pepenii.
CITEŞTE AICI ŞI Mătcaşii îşi distrug propriile culturi. Roşii cu sămânţă de scandal
„Stăm de jumătate de oră aici şi nu s-a oprit nimeni. De azi dimineaţă şi până acum nu am vândut decât 100 kg. I-aş vine şi cu 30 de bani kilul, numai să mi-i ia cineva. În schimb, de investit am investit în două hectare cam 130 de milioane lei vechi. Preţurile sunt mici şi oamenii nu mai cumpără. Sunt toţi sătui de pepeni, că i-au adus supermarketurile încă din primăvară, de pe la turci, greci… Şi aici, la şosea, în capăt e unul care are un TIR de pepeni din Grecia şi îi vinde, zice că sunt de Matca.”, ne mai spune, amărât, tânărul.
Este legumicultor, din Matca, aşa cum sunt şi părinţii săi, căci „dacă aveam vreun tată prin Parlament nu mai stăteam eu la şosea, la pepeni”. Alături de el vine un alt vânzător, Petrică Bărbieru, de 25 de ani. Vinde – sau aşa îşi doreşte – pepeni vizavi de şopronul şi muntele de lubeniţe ale lui Viorel.
CITEŞTE ARTICOLUL INTEGRAL ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ A „VIEŢII LIBERE”
